Antidotul răcelii şi gripei (Aspirina organica)

Mai întâi a fost un remediu natural, obţinut din scoarţa salciei. Apoi, un savant neamţ a inventat un proces industrial, şi aspirina a devenit primul medicament chimic din lume, cu o carieră extraordinară, întinsă pe o perioadă de peste… 100 de ani. Orbiţi de succesul aspirinei de sinteză, medicii au uitat de strămoaşa ei, extrasă din plante.

Aceasta, până acum câţiva ani, când nişte cercetări făcute în spitale au arătat un lucru uimitor: “primi­tiva” formă de aspirină organică extrasă din plante surclasează varianta de sinteză la aproape toate capi­tolele: este mai bună contra durerilor şi contra reuma­tismului, reduce mai eficient inflamaţiile, elimi­nă mai bine simptomele gripei, nu atacă stomacul şi tubul digestiv, iar lista avantajelor continuă. De aceea, acum, în pragul bolilor sezonului rece, cu care ne con­fruntăm an de an, am ales să vorbim despre acest medicament 100% natural, cu puteri excepţionale.

40 de milioane de kg de aspirină pe an

În momentul de faţă, populaţia lumii consumă nu mai puţin de 40 de milioane de kilograme de aspirină în fiecare an. Fie că este vorba de o răceală, de o durere reumatică provocată de vântul tăios de noiembrie sau de o migrenă produsă de me­teosensibilitate, aspirina este medicamen­tul de căpătâi a miliarde de oameni.

Şi asta, din vre­muri străvechi. Din Europa în America de Sud, în toate colţurile lumii în care cresc sălcii, medicina tradiţională a popoarelor a descoperit utili­zările formelor aşa-zis primi­tive de aspiri­nă. Cu două mii trei sute de ani înainte ca biochimistul german Fe­lix Hoff­mann să desco­pere metoda de obţinere a aci­dului acetilsa­li­cilic, me­dicul grec Hipocrate scria în trata­tele sale despre pulberea de scoar­ţă de sal­cie, care vindeca afec­ţiunile dure­roase produse de expu­nerea la vânt.

În Evul Mediu, alchimiştii intro­du­ceau pulberea de salcie în elixirurile lor de viaţă lungă, dar şi în for­mulele secrete ale me­dica­mentelor cu care erau tratate necruţătoarele epidemii ale vre­mii. Pe la 1700, reverendul bri­tanic Edward Stone a desco­perit efectele de scădere a febrei şi a durerii produse de scoarţa de salcie şi a făcut o comunicare ştiin­ţifică So­cietăţii Re­gale Britanice. În 1828, un farmacist francez, Henri Leroux, şi un biochimist italian, Raffaele Piria, au reuşit să extragă din salcie un acid, numit salicilic, care scădea cu o viteză impresionantă febra şi pro­ducea vasodilataţie.

În fine, la începutul se­colului XX, a apărut şi acidul acetilsalicilic, adică aspirina produsă la scară industrială, care avea să revo­luţioneze me­di­camentele şi medicina. Prima recu­noaş­tere a medica­mentului la nivel mondial s-a petrecut în timpul epide­miei de gripă spaniolă, din 1918-1919, când 50 de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa. Atunci, aspi­rina – chiar dacă nu a putut vindeca boala – a alinat su­fe­rinţele multor bolnavi, chinuiţi de febră şi dureri.

De fapt, cercetările ulterioare au arătat că aspirina de sin­teză a fost şi înger, şi demon. Pe de o parte, ea a ali­nat suferinţe, pe de altă parte, conside­rabil de mulţi oa­meni au murit în timpul epi­demiei, datorită supra­dozării, dar şi din cauza scăderii imuni­tăţii, pe care acest medicament de sin­teză o induce. Cum este posibil acest lucru? Vom afla în con­ti­nuare:

Rolul aspirinei în corpul uman

Studii făcute în ultimii ani au arătat un lucru sur­prin­zător: organismul uman, la fel ca şi cel animal, este programat genetic să-şi regleze anumite procese şi funcţii cu ajutorul aspirinei.

Biologii au observat că foarte multe specii de animale, inclusiv carnivore, consumă plante bogate în salicilaţi, act care nu ar avea nici o justificare din punctul de vedere al hrănirii, ci doar ca terapie. Apoi, studii făcute în anul 2008 au arătat un alt lucru uimitor – organismul uman are capacitatea de a transforma mici cantităţi de substanţe organice vegetale în săruri ale acidului salicilic.
De ce are nevoie organismul nostru de această sub­stanţă?

În primul rând, pentru a regla procesul trans­misiei senzaţiei de durere către creier, aşa încât per­cepţia durerii să fie în limitele în care nu paralizează celelalte funcţii ale organismului. Apoi, salicilaţii in­tervin în procesele de vindecare ale afecţiunilor in­fla­matorii, în reglarea presiunii sanguine şi a circulaţiei sângelui.

Se pare că însăşi reglarea temperaturii corpului se face uneori cu ajutorul salicilaţilor, dar şi procesele de eliminare ale unor deşeuri de metabolism din ţesuturi şi din organism, pe ansamblu. Problema este că organismul nostru s-a adaptat, în milenii de evoluţie, la salicilaţii naturali şi nu la variantele de sin­teză, aşa cum vom vedea în cele ce urmează.

Diferenţa dintre aspirina organică şi aspirina de sinteză

Surse de aspirină organică: Salcia…

Aspirina de sin­teză este obţinută dintr-un alcool (fenolul) care este procesat la o tempe­ratură de 125°C şi la o presiune de şase ori mai mare decât cea at­mosfe­rică, în prezenţa acidului sulfuric.

Nu sună prea încu­rajator, nu-i aşa? Ce se obţine prin acest proces este acidul sali­cilic pur, o substanţă nu prea comestibilă, care scade febra şi produce vasodilataţie, dar atacă puternic şi stomacul, şi va­sele de sânge. De aceea, este supusă încă unui proces chimic, prin care se obţine acidul acetilsalicilic, adică aspi­rina de sinteză, care pe termen scurt este ceva mai prie­tenoasă cu organismul. Pe termen mediu sau lung, ea slăbeşte însă pereţii vaselor de sânge, predispunându-ne la accidente vasculare, ne scade imunitatea, ne afec­tează stomacul şi intestinele, sistemul nervos…

Deşi este medica­men­tul de sinteză cel mai bine tolerat de orga­nism, aspirina produce mai multe neajunsuri decât bine şi, în plus, nu este atât de eficientă ca stră­moaşa ei naturală, despre care vom vorbi în conti­nuare:

Aspirina organică este un amestec natural de săruri ale acidului salicilic, întâlnit în scoarţa diferite­lor specii de salcie, dar şi în tulpinile altor plante care cresc la noi, cum ar fi: creţuşca, răchitanul sau plopul (se găseşte mai ales în mugurii acestuia din urmă). Aceste săruri se găsesc în amestec cu multe alte substanţe care le completează şi temperează acţiunea, făcându-le perfect compatibile cu organismul uman.

Spre deosebire de aspirina de sinteză, cea organică este foarte blână cu stomacul şi sistemul digestiv, nu afec­tează negativ decât în doze foarte mari vasele de sân­ge, iar efectul de scădere a imunităţii este incom­parabil mai mic. Şi aceasta nu este totul: aspirina orga­nică este un ajutor mult mai bun contra durerii şi a inflamaţiei decât cea de sinteză, având în plus şi o acţiune detoxifiantă puternică.

Ca atare, nu este de mirare că aspirina organică are o listă impresionantă de aplicaţii terapeutice. Înainte de a vorbi despre aces­tea să aflăm, însă, cum se administrează acest elixir vindecător.

Modul de administrare a aspirinei organice

creţişoara…

Căutarea unei surse satisfăcătoare de salicilaţi în formă naturală şi care să fie într-o concentraţie sufi­cient de mare este un demers făcut de numeroase echipe de specialişti, după ce studiile efectuate pe mii de oameni au arătat că aspirina organică nu este doar nenocivă, ci şi foarte eficientă în tratamentul bolilor.

Conform acestor cercetări, chiar şi preparatele din plante obţinute casnic conţin salicilaţi, în concentraţii scăzute, dar suficiente cât să producă anumite efecte terapeutice, mai ales când sunt consumate în cantităţi mari sau foarte mari. De asemenea, există şi extracte naturale foarte concentrate, cu efecte comparabile, dacă nu mai puternice decât ale aspirinei de sinteză. Să cunoaştem în continuare toate aceste preparate:

Infuzia combinată de frunze de creţuşcă sau răchitan

Ambele plante pot fi găsite la noi în ţară, în zonele umede, mlăştinoase. Iar în tulpinile şi frunzele lor exis­tă cantităţi apreciabile de salicilaţi, care pot fi extraşi în infuzia combinată, care îmbină extracţia la rece cu cea la cald, conservându-se astfel principiile active. Se prepară din 1-2 linguriţe de părţi aeriene mărunţite, care se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opăreşte cu încă o jumătate de cană de apă fier­binte, după care se lasă la răcit 20 minute şi se filtrează; se combină cele două extracte. Doza: 3 căni pe zi, băute înainte de masă cu un sfert de oră.

Decoctul de scoarţă de salcie
(Salix alba, S. caprea etc.)

Se pun două linguriţe de pulbere de scoarţă de salcie într-un pahar (200 ml) de apă şi se lasă la mace­rat vreme de 6-8 ore, la temperatura came­rei, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe vreme de cinci minute cu 200 ml de apă, după care se lasă să se ră­ceas­că. În final, se combină cele două extracte, iar pre­paratul obţinut se va administra pe parcursul unei zile.

Capsulele cu aspirină organică

Sunt obţinute dintr-o combinaţie de pulbere şi ex­tract de salcie, la care se adaugă un mineral natural, numit zeolit, care poten­ţează efectul salicilaţilor, iar pe de altă parte are o ac­ţiune uşor imunostimulentă, foarte utilă pentru com­pen­sarea efectului de reducere a capa­cităţii de apărare a organismului pe care aspirina o are. De regulă, se iau zilnic 3-6 capsule, fiecare cu câte 200 mg de ex­tract de salcie, pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauză.

Tratamente interne

Dureri de spate – într-un studiu realizat în Statele Unite, 210 pacienţi cu lombosciatică au fost împărţiţi în doua grupe egale. Cei din prima grupă au primit extract de salcie (600-1200 mg pe zi), iar cei din a doua grupă un remediu placebo (fals). După doar 5 zile de tratament, 39% dintre cei care luau scoarţă de salcie au înregistrat dispariţia completă a durerilor de spate, faţă de doar 6% dintre cei trataţi cu remediul fals. Şi încă un fapt: cei trataţi cu salicilaţi NU au avut nici un fenomen gastric, hepatic sau intestinal neplăcut – element care diferenţiază tratamentul cu antiinfla­ma­toare naturale din salcie de tratamentul cu medi­camente de sinteză antiinflamatoare.

…şi răchitanul

Dureri de cap, migrenă – aspirina obţinută din scoarţa de salcie este un remediu anti-durere mai bun decât aspirina de sinteză. Pentru calmarea durerii de cap produsă de curenţii de aer reci, de viroze, de obo­seală etc., se recomandă administrarea aspirinei orga­nice, câte 3-6 capsule pe zi.

Dacă răspunsul la acest tratament nu vi se pare suficient de puternic, atunci încercaţi urmatoarea variantă: fiecare capsulă de aspi­rină organică va fi luată cu jumătate de cană de ceai verde, amestecat cu suc de lămâie proaspăt stoarsă. Efectul combinat al ceaiului cu lămâie şi al aspirinei organice este uimitor de puternic împotriva migrenei.

Osteoporoză – iată un caz care m-a impresionat: o pacientă de 72 ani, cu dureri foarte puternice pe fondul osteo­porozei, nu răspundea la nici un trata­ment alopat. De aproape şapte ani, du­re­rile sale erau foarte puternice şi îşi pierduse aproape speranţa într-o ameliorare a suferinţei. În schimb, durerea a dispărut după câte­va zile de tratament cu aspirină orga­nică, din care a luat câte 3 capsule pe zi. Doamna în cauză încer­case ante­rior tot ce se putea în materie de medi­ca­men­te anti-durere şi era foarte pesi­mistă cu privire la aspirina organică.

De aceea a fost foarte surprinsă că acest remediu i-a calmat durerea, pe termen lung şi fără efecte adverse. Reţineţi, în­să, că aspirina organică tra­tează feno­me­nele dure­roase asociate osteoporozei, fără a amelio­ra densitatea osoasă, care însă poate fi menţi­nută sau chiar îmbu­nătăţită prin regim vegetarian cu multe cru­di­tăţi, prin administrarea seleniului organic şi a unor plan­te, cum ar fi iarba de salvie sau seminţele de mărar.

Febră – aspirina organică are efecte de dimi­nuare a febrei mai uşoare decât aspirina de sinteză, în schimb, nu are efectele adverse (în special asupra stomacului şi a vaselor de sânge) ale medicamentului de sinteză. Se ia câte o capsulă de aspirină organică, o dată la 1-2 ore, pentru scăderea febrei, dar doar atunci când aceasta depăşeşte 38,5 grade Celsius. În anumite limite, febra este un ajutor pentru lupta organismului cu infecţiile sau cu tumorile şi, ca atare, nu trebuie scă­zută artificial decât atunci când temperatura corpului creşte excesiv.

Meteosensibilitate – se ţin cure de câte şapte zile, în timpul cărora se iau câte trei pastile de aspiri­nă organică pe zi. Acest remediu are o acţiune regla­toare extraordinară la nivelul sistemului nervos. Sa­licilaţii scad receptivitatea organismului şi a psihicului la fenomenele meteorologice, prevenind şi tratând durerile de cap, insomniile, stările de anxietate produse de schimbările bruşte de vreme, de prezenţa fronturilor atmosferice cu presiune scăzută etc.

Dureri menstruale – intern, se iau câte 3-6 capsule de aspirină organică pe zi, pe stomacul gol. Extern, se pot pune comprese calde cu fiertură de scoarţă de salcie pe abdomenul inferior. Luată intern, aspirina organică elimină durerile din zona bazinului şi din cea lombară, reduce starea de iritabilitate psihică şi elimină durerile de cap specifice menstrelor. Aplicat extern, sub forma compreselor calde, decoctul combi­nat de salcie elimină spasmele uterine şi favorizează oprirea hemoragiei (prin conţinutul de taninuri).

Tendinite, bursite – inflamaţiile tendoanelor şi ale bursei sinoviale sunt tratate cu succes cu aspirină organică. Se ţin cure cu o durată de 2-4 săptămâni, timp în care se iau câte 4 capsule de aspirină orga­nică, pe stomacul gol, zilnic. Acelaşi tratament este valabil şi pentru trata­rea durerilor musculare, inclusiv a durerilor muscu­lare produse de supraefort (febra musculară).

Adjuvant în hiper­tensiune – se adminis­trează 3 capsule de aspirină organică zilnic, în cure de câte 6 săptămâni, urmate de alte două săptă­mâni de pauză. Scoarţa de salcie are efect vaso-dilatator, scă­zând presiunea sanguină, iar în acelaşi timp prote­jează, prin ac­ţiunea sa anti­oxi­dantă, vasele de sânge împo­triva formării de de­pu­neri de grăsime şi de co­lesterol (care apar frecvent la hipertensivi).

Diabet – efectele as­pirinei organice asupra dia­betului în sine par a fi nesemnificative, dar în schimb este extraordinară pentru tratarea unor efecte secun­dare ale acestuia. Aspirina organică inhibă simptomele neplăcute ale polineuropatiei diabetice, încetinind totodată procesul de apariţie a retinopatiei diabetice.

Tromboflebită – un studiu amplu a arătat că administrarea a 2-3 capsu­le de aspirină organică zil­nic reduce, cu aproxima­tiv 30%, riscul de apariţie sau de recidivă al trom­bozelor. Efectul se mani­festă inclusiv în cazul trombozei profunde a venelor, care apare la persoanele care rămân mult timp nemiş­cate în scaun, în spe­cial în timpul curselor de avion de lun­gă durată.

Cancer de colon şi de rect – stu­diile arată că salicilaţii reduc riscul de cancer cu această localizare şi, în cazul celor deja bolnavi, încetinesc ritmul de evoluţie a tumorilor, măresc speranţa de viaţă şi îmbunătăţesc cali­tatea vieţii. Se administrează câte 3 capsule pe zi, în cure de 3 luni, urmate de 1 lună de pauză.

Precauţii şi contraindicaţii

Tratamentul cu aspirină organică este contraindicat persoanelor sensibile la aspirina de sinteză, precum şi femeilor însărcinate sau care alăptează. Extractul de salcie se va administra cu prudenţă în cazul tulbură­rilor de coagulare a sângelui, afecţiunilor renale şi he­patice severe, ulcerului gastro-duodenal.

Aspirina organică şi răcelile

Indiferent dacă vorbim de un guturai uşor sau de o gripă severă, capsulele cu aspirină organică vă pot ajuta din plin să treceţi cu bine pes­te perioada bolii. Ţinta acestui medicament natural sunt în primul rând simptomele neplăcute ale afecţiunii: elimină durerile de cap şi musculare, diminuează senzaţia de ameţeală (vertij) specifică gripei. De asemenea, ajută la ţinerea febrei sub control. Apoi, combinaţia dintre extractul de salcie şi zeolit creşte imunitatea şi ajută orga­nismul să lupte singur contra infecţiei. Nu în ultimul rând, acest remediu elimină stările de confuzie mentală, de slăbiciune fizică, de apatie şi de somnolenţă, ca­re adesea însoţesc răcelile severe.

Se administrează, de regulă, câte 4-6 capsule de aspirină organică zilnic, până la dispariţia completă a simptomelor. Pe timpul tratamen­tului se recoman­dă, în mod special, consumul masiv de lichide alcaline (apă plată cu pH-ul mai mare de 7), câte doi litri şi jumătate pe zi. Spre deosebire de aspirina de sinteză, cea organică nu produce gastrită, nu fragilizează vasele de sânge şi, cel mai important, NU diminuează capa­citatea naturală de apărare a organismului. La foarte mulţi bolnavi de gripă care iau aspirină, paracetamol sau alte medicamente chimice, în tim­pul bolii, imunitatea scade, făcându-i mai vulnerabili. Aspirina orga­nică, din contra, ajută organismul să se apere în faţa infecţiilor.

Aspirina organică şi reumatismul

Un studiu german făcut în anul 2008, pe pacienţi cu osteoartrită, a demonstrat eficienţa scoarţei de sal­cie în afecţiunile reumatice. Pacienţii care au luat extract de salcie (800-1200 mg pe zi) au înregistrat, după două săptămâni de tratament, dispariţia sau diminuarea durerilor, mărirea mobilităţii articulare, dispariţia unor simptome neplăcute, cum ar fi senza­ţia de arsură sau de usturime la nivelul încheieturilor, sensibilitatea dureroasă la frig sau umezeală, incapa­citatea de a folosi membrele la anumite tipuri de efort.

La noi în ţară, medicul specialist în geriatrie şi fitoterapie Laura Puiu a folosit cu mult succes, la pa­cienţii cu diferite forme de reumatism, următoarea sche­mă: în fiecare lună, le-a administrat bolnavilor reumatici o cură de 7-10 zile, în care aceştia au luat câte 3 capsule de aspirină organică. După aceea, au făcut o pauză de 20 de zile, apoi tratamentul s-a re­luat. Deja de la a doua, a treia cură, durerile s-au ameliorat mult, episoadele inflamatorii au dispărut şi elasticitatea articulară s-a dovedit a fi mai bună. În cazurile cu dureri foarte puternice, curele cu aspirină organică sunt de 20 de zile, urmate de alte 10 zile de pauză. Deocamdată, acest produs vegetal se dovedeş­te a fi cel mai bun antiinflamator şi calmant natural cunoscut al durerilor reumatice.

Articol preluat de aici.