Placinta cu lamaie si bezea

Placinta cu lamaie si bezea

Blatul acestui desert acrişor clasic constă de regulă din aluat obişnuit de patiserie sau din fursecuri zdrobite şi amestecate cu unt topit. Umplutura constă dintr-un strat de jeleu de lămâie (lemon curd) acrişor şi un strat de bezea. Desertul a fost inventat în Statele Unite, dar în prezent este foarte răspândit şi în Marea Britanie.

Inventarea, la sfârşitul secolului XVIII a plăcintei cu jeleu de lămâie se atribuie quakerilor, însă Elizabeth Coane Goodfellow, patiser-şef şi fondatoarea în 1806 a Şcolii Culinare Philadelphia, a consacrat plăcinta cu lămâie, când a înlocuit capacul de aluat cu un strat pufos de bezea. A fost inspirată, în mod sigur, de faptul că se foloseau până la cinci gălbenuşuri de ou pentru pregătirea jeleului de lămâie, iar albuşurile corespunzătoare rămâneau nefolosite.

Jeleul de lămâie poate fi completat cu acid citric, pentru a-i accentua âtoma, în contrast cu bezeaua dulce.

In California, plăcinta cu lămâie şi bezea este deseori servită de Ziua Recoltei, în locul tradiţionalei plăcinte cu dovleac, deoarece reprezintă mai bine recolta locală.