Sorbestreaua

Originară din Anglia şi Europa, a fost introdusă în New England de primii colonişti americani, unde era cultivată în grădini şi apoi s-a extins şi în sălbăticie.

Astăzi e folosită rar, deşi Nicholas Culpeper amintea de ea în secolul al XVII-lea şi o considera „atât de bine cunoscută, încât nu mai are nevoie de nicio prezentare”.

Planta e aspectuoasă, decorativă şi surprinzător de rezistentă. Are flori mici, în formă de globuri, în vârful fiecărei tulpini, de culoare roz-roşiatică vara.

Consumate sub formă de ceai, calmează durerile de stomac şi ajută la digestie. Aplicate pe piele, calmează arsurile solare şi inflamaţiile.

Sorbestreaua creşte în zone luminoase sau parţial ferite de soare, până la 20-70 cm înălţime. Tulpinile sunt lungi, brăzdate şi rămuroase. Frunzele sunt dantelate, cu zimţi fini, utilizate în bucătărie.

Alegeţi frunzele moi din interior pentru cel mai bun gust şi cea mai bună consistenţă – cele exterioare sunt aspre şi amare. Tocaţi frunzele şi presăraţi-le peste salate sau legume înăbuşite pentru a obţine o notă proaspătă. Adăugaţi-le la cremele din verdeţuri şi brânză sau folosiţi crenguţele pentru a obţine un strop de prospeţime.

Adăugaţi-le la începutul preparării puiului sau peştelui la cuptor, ori la supele-cremă. Folosiţi-le în sosurile albe pentru peşte şi combinaţi-le cu tarhon şi mentă pentru un efect spectaculos. Utilizaţi-le în loc de salvie în umpluturile pentru pui şi porc.

Crenguţele pot fi adăugate în punciuri, băuturi reci din fructe şi în vinul sec, pentru un efect înviorător.

Frunzele se pot usca, dar cel mai bine e să le folosiţi proaspete la gătit. Lăsaţi-le la macerat în oţet pentru un sos înviorător.

Sorbestreaua