Mirodeniile de-a lungul vremii

Mirodeniile au ceva aparte, care depăşeşte cu mult valoarea lor culinară sau scopurile medicale.

Au fost purtate războaie pentru mirodenii şi imperii întregi s-au prăbuşit din această cauză. Exploratorii au plecat să descopere tărâmurile noi şi exotice de unde proveneau acestea: Egipt, China, Arabia, Persia, India, Grecia sau Zanzibar.

Unele mirodenii valorau mai mult decât metalele şi pietrele preţioase, tămâia şi smirna fiind considerate atât de valoroase, încât au fost incluse printre cele trei daruri pe care Magii i le-au adus lui lisus.

In ziua de azi, mirodeniile sunt ingrediente esenţiale pentru orice bucătar care se respectă, iar pe plan comercial sunt folositoare la fabricarea parfumurilor, a esenţelor, uleiurilor, articolelor cosmetice, conservanţilor şi aromelor.

Istoria mondială ar fi total diferită fără aceea a mirodeniilor.

Mirodeniile au fost indirect responsabile pentru războaie, pentru deschiderea drumurilor comerciale, pentru decrete papale, pentru tratamente medicale, măşti cosmetice şi ritualuri religioase, ca să nu mai menţionăm delicioasele preparate care ne încântă de ani de zile. Şi, în acelaşi timp, au fost folosite ca monedă de schimb de mult mai multă vreme decât vă puteţi’imagina.

In urmă cu peste 5.000 de ani, în China, împăratul Shen Nung a scris un tratat medical în care preamărea proprietăţile usturoiului, siminichiei, anasonului şi curcuminului.

Cam în aceeaşi perioadă, lumea arabă era implicată în comerţul cu mirodenii cu India, iar porturile de pe Coasta Malabar comercializau din plin nucşoară, ghimbir (folosit pe vase pentru a vindeca scorbutul), curcumin, piper, susan şi chimion.

Negustorii arabi cumpărau mirodenii şi din alte locuri – scorţişoară din Sri Lanka; nucşoară şi cuişoare din Asia de Sud-Est; smirnă din Africa de Est şi, de asemenea, îşi produceau singuri tămâia.

Mirodeniile de-a lungul vremii