Castanul Descriere Familia acestor arbori umbroşi cunoscuţi sub numele de castani creşte în Europa şi în S.U.A. Seminţele sunt procesate pentru a se obţine extractul de castan, care este vândut de obicei sub formă de capsule. Acţiune Cercetările existente sugerează că această plantă poate diminua umflăturile şi alte simptome ale insuficienţei venoase cronice. S-a arătat […]
Busuiocul (Odmum basilicum) Acţiune Acţiune internă: aromatizant, calmant al colicilor intestinale, stimulează digestia, este diuretic şi antiseptic pulmonar. Utilizare Intern se administrează în colici intestinale, balonări intestinale, bronşită, cefalee, ulcer gastric, anorexie, diaree, colită. Se foloseşte sub formă de infuzie – o linguriţă la 200 ml apă clocotită. Se beau 3 ceaiuri călduţe pe zi, […]
Brusturul (Arctium lappa) Descriere Este cunoscută şi sub denumirea de lipan sau lăptuc. Mai sunt cunoscute două specii de brusture faţă de care prezintă unele deosebiri. De la brusture folosim rădăcina care este bogată în insulină, săruri şi ulei volatile care au acţiune antimicrobiană. Acţiune Acţiune farmacodinamică. Hipoglicemiant, creşte diureza, coleretic, sudorific. Utilizări Diabet. Ceaiul […]
Ceai de Brusture: Brusture (Arctium Lappa). Ceaiul de brusture este cunoscut pentru proprietățile sale de detoxifiere și beneficiile pentru sănătate. Descriere Rădăcinile plantei Arctium lappa L., fam. Asteraceae care conţin polizaharide (inulină), poliine, lactone sesquiterpenice, triterpene, derivaţi de acid cafeic, tanini, mucilagii, fitosteroli. Indicaţii Detoxifiere, reumatism, gută, colecistită, infecţii urinare, stomatită, afte, dermatite, acnee, seboree, […]
Ceai de Armurariu (llybum Marianum) Descriere Armurariul face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă care se foloseşte de peste 2000 de ani ca remediu pentru tratarea bolilor de ficat şi vezică biliară. Primele utilizări în scopuri medicinale ale plantei au fost realizate de către medicul grec Dioscoride, care folosea armurariu pentru tratarea muşcăturilor de […]
Ceai de anghinare (Cynara scolymus L.). Ceaiul de anghinare este o băutură aromatică și revigorantă, cu numeroase beneficii pentru sănătate. Cu o istorie îndelungată în medicina tradițională și în gastronomie, anghinarea este cunoscută pentru proprietățile sale digestive, detoxifiante și antioxidante. Acest ceai rafinat este apreciat pentru gustul său ușor amar și notele subtile de iarbă, […]
Ceai de albastrele (Centaura cyanus L.) Utilizare Intern: antidiareic, datorită conţinutului de tanin cu acţiune astringentă, diuretic, în afecţiuni renale şi afecţiuni ale vezicii urinare. Extern: calmant în iritaţiile oculare. Tot extern se foloseşte sub formă de cataplasme şi comprese în tratamentul pleoapelor ridate şi tonifiant al muşchilor lăsaţi. In scopuri medicinale, din flori -Flores […]
Ceai de afin (Vaccinum Mirtillusl) Descriere Acţiunea farmacodinamică: astringent, bacteriostatic, scade zahărul din sânge. Utilizare Antidiabetic. Datorită principiului activ, mirtilina, numită şi insulină vegetală, scade zahărul din sânge. Se foloseşte în gută, reumatism, infecţii urinare, uremia. Este antidiareic, folosit în cazul enterocolitelor de fermentaţie şi putrefacţie. Se foloseşte în creşterea acuităţii vizuale. Plecând de la […]
Ceai de angelica (Angelica Archangelica) Descriere Denumire populară angelica: aglis, aglice, balaban, barba caprei, cârtiţe, coada mielului, feregea albă, floarea soarelui de câmp, iarbă neagră, iglice, mărcuţe, smeoaie, teişor, turiţă albă. Rădăcina conţine ulei volatil în a cărui compoziţie intră principii cumarinice, angelicina, xantotoxina, imperatorina, bergaptenul. Mai conţine acizii cafeic, clorogenic, angelic, fumărie, oxalic, acizi […]
Pentru a obţine ceaiuri cu aromă plăcută, caracteristică, este absolut necesar ca prepararea, fierberea acestora, să se facă în vase speciale, care nu se mai întrebuinţează pentru alte scopuri. Prepararea ceaiurilor se face prin două metode: prin infuzie şi prin decocţie. Prin infuzie, plantele se opăresc cu apă clocotită, punîndu-le pe strecurătoare deasupra unui vas, […]
Plantele de ceai sunt fie salbatice, fie cultivate, iar în China se împart în sase tipuri: albe, galbene, verzulii, verzi, rosii si negre. In Occident, ceaiul verde si ceaiul verzuliu nu sunt diferentiate, ambele fiind catalogate ceai verde. Cu toate ca în acest capitol se dau informatii generale cu privire la culoarea, aroma si gustul […]
Ceai: Ce nu stiai despre ceaiuri. Ceaiurile fac minuni pentru sanatate, asa ca pot fi consumate si ca tratament naturist pentru o larga varietate de afectiuni. Tocmai de aceea, este a doua cea mai consumata bautura din lume, pentru numeroasele sale beneficii si gustul delicios. Nu mai este nici un mister pentru nimeni, ceaiul ajuta […]
Cand 66 la suta dintre britanici consuma ceai in fiecare dimineata, trebuie sa incercam a intelege acest fenomen, cu toate aspectele ce tin de aceasta bautura. Iata cateva raspunsuri la cele mai populare intrebari despre ceai: Britanicii consuma in jur de 165 de milioane de cesti pe zi, adica 60,2 miliarde pe an. Marea Britanie […]
Beneficiile ceaiului verde: Ceaiul verde a fost descoperit de catre chinezi cu peste patru mii de ani in urma si a fost utilizat inca din acea vreme gratie capacitatilor sale naturale de vindecare. Ceaiul verde provine din planta numita Carmellia Sinensis. Spre deosebire de ceaiul negru care este complet oxidat, frunzele de ceai verde asigura […]
Ceaiul, consumatzilnic, creşte imunitatea organismului şi scade riscurile de tumori pe creier şi de accident vascular cerebral, potrivit Simon Gibbons, profesor de chimie laUniversity College din Londra, relatează dailymail.co.uk. Cercetătorul Simon Gibbons spune că,pentru a avea efecte maxime, trebuie consumatezilnic trei căni de ceai. “Trebuie să laşi ceaiul să se infuzeze cel puţincinci minute pentru […]
Ceaiul, consumat zilnic, creşte imunitatea organismului şi scade riscurile de tumori pe creier şi de accident vascular cerebral, potrivit Simon Gibbons, profesor de chimie la University College din Londra, relatează dailymail.co.uk. Cercetătorul Simon Gibbons spune că, pentru a avea efecte maxime, trebuie consumate zilnic trei căni de ceai. “Trebuie să laşi ceaiul să se infuzeze […]
Nimeni nu ştie cu certitudine dacă Portugalia sau Olanda a fost prima ţară care a adus ceaiul în Europa. La începutul secolului al şaptesprezecelea, portughezii au importat în Lisabona ceai chinezesc, pe care l-au vândut în Franţa şi Olanda, între timp, şi olandezii au importat ceai japonez în colonia lor din Java, pe care şi […]
Ceaiul adus din China în India şi Sri Lanka era ceai roşu. Plantat în solul local, ceaiul avea un gust complet diferit şi era mult mai tare decât ceaiul importat iniţial. Pentru că preferau lucrurile dulci, localnicii puneau în ceai zahăr şi miere, precum şi alte ingrediente, precum ghimbir, mentă şi tou k’ou (nucşoară). Uneori […]
Cu toate că plantele de ceai sunt menţionate în literatura botanică indoneziană de prin anii 1820, olandezul J. I. L. L. Jacobson este în mare măsură răspunzător de introducerea ceaiului în Indonezia. El şi-a dat seama de popularitatea crescândă a ceaiului în Europa şi de potenţiala piaţă a lui. A fost de mai multe […]
In Malaiezia şi Tailanda oamenii beau ceaiul la fel ca în China, deşi, datorită influenţei occidentale, unii adaugă lapte, zahăr sau lămâie. Trăsătura cea mai distinctivă a băutului ceaiului în Malaiezia constă în faptul că ceainicele au un orificiu foarte mic. Când malaiezieni toarnă ceaiul în ceaşcă, ridică ceainicul din ce în ce mai […]
In timpul dinastiilor Tang şi Sung, ceaiul era făcut cadou mongolilor ca daruri regale, şi astfel a ajuns să facă parte din cultura lor. în Mongolia, ceaiul se bea cu lapte şi sare. Odată cu expansiunea mongolilor în Rusia, în 1638, mongolii au dus cu ei şi tradiţiile ceaiului. Totuşi, ei nu au fost primii […]
In jurul anului 820, oamenii din Ch’a Hsien, astăzi Coreea, au vrut să-şi cultive singuri ceaiul şi să nu-l mai importe mereu din China. Au trimis emisari în China pentru a se întoarce cu seminţe de plante de ceai, modul de cultivare şi tehnica de preparare a ceaiului. Coreenii nu şi-au elaborat propriul mod de […]
Ceaiul a atins culmea modei în timpul dinastiei Tang şi cam în această perioadă a început să se răspândească în afara Chinei, mai întâi în Japonia şi Coreea, şi apoi în Orientul Mijlociu. Ceaiul a ajuns în Europa abia în secolul al şaisprezecelea, aproximativ opt sute de ani mai târziu, şi de multe ori este […]
China are multe tradiţii şi obiceiuri legate de băutul ceaiului, dintre care unele sunt specifice numai anumitor provincii, iar altele sunt comune pe tot cuprinsul ţării. Vânzarea ceaiului este înregistrată ca una dintre cele şaptezeci şi două de ocupaţii, iar în trecut existau prăvălii în care nu se vindea decât ceai. Chinezii beau ceai […]
Există un proverb chinezesc care spune că, atunci când îţi părăseşti dormitorul dimineaţa, ai nevoie de şapte lucruri esenţiale pentru a trăi, şi anume lemne de foc, orez, ulei, sare, sos condimentat, oţet şi ceai. Totuşi, a trecut ceva timp până când ceaiul a fost privit ca o băutură cotidiană sau chiar ca un articol […]
Nimeni nu ştie când a fost descoperit ceaiul în China, cu toate că, în semn de respect, acest lucru atribuit în mod tradiţional miticului împărat chinez Shen Nung. Shen Nung a domnit cu şaptesprezece generaţii înainte de 2700 Î.Hr., şi este părintele medicinei chinezeşti. Este renumit pentru cunoştinţele sale privitoare la proprietăţile medicinale ale ierburilor […]
Deoarece vestea despre această băutură deosebită s-a răspândit în toată lumea, toţi oamenii au vrut să se bucure de plăcerile deosebite oferite de ea, fiecare naţie stabilindu-şi propriile tradiţii cu privire la ceai şi găsind ceaiului un loc în ritualurile ei sociale. Nu mai este nevoie să spunem că, atunci când a venit vremea, […]
Ceaiul pentru chinezi este ca vinul pentru europeni: o inepuizabilă sursă de poezie şi inspiraţie, cu culorile sale subtil schimbătoare, aroma şi gustul. Există multe feluri de ceai în acord cu gusturile individuale şi sociale, fiecare fiind în măsură să învioreze cerul gurii, să redea buna dispoziţie şi să prevină şi să vindece afecţiuni minore. […]