Friptura din pulpa de caprioara

Dintre toate felurile de vânat, carnea de căprioară s-a bucurat dintotdeauna de cel mai mare respect.

Uneori ea era oferită doar oaspeţilor de seamă, alteori se consuma la ospeţe, fiind un dar obişnuit între îndrăgostiţi, în perioada în care o curta pe Anne Boleyn, regele Henry VIII i-a trimis în dar carne de căprioară, lămurindu-şi internţiile şi printr-o scrisoare care însoţea darul.

Friptura din pulpă de căprioară pregătită la frigare, la foc iute, este o mâncare cu adevărat minunată.

Ca orice carne slabă de vânat, pulpa de căprioară trebuie servită în sânge sau aproape în sânge, în nici un caz bine pătrunsă. Pentru aceasta, pulpa se dă puţin la cuptor, iar apoi se lasă să se odihnească.

Excelentă este şi pulpa de căprioară fiartă înăbuşit, dar aceasta va trebui unsă cu untură pentru a nu se usca, chiar dacă este bine făcută. La această friptură merg de minune sosurile cremoase.

Friptura de căprioară se serveşte deseori cu fructe, de pildă cu pere sau coacăze roşii; acestea din urmă, cu gustul lor dulce-acrişor, completează perfect gustul senzaţionalei pulpe de căprioară.

Friptura din pulpa de caprioara