Sumacul

Inrudit cu viţa-de-vie sălbatică, sumacul se găseşte în peste 250 de varietăţi, unele destul de otrăvitoare.

Există două tipuri care pot fi folosite ca mirodenii: R. coriario, din Orientul Mijlociu şi Sicilia, şi R. aromatica, din America de Nord.

Sumacul nu este foarte cunoscut în Occident, dar poate fi procurat din magazinele din Orientul Mijlociu, sub formă măcinată, având o culoare închisă, ruginie.

Sumacul este preţuit pentru conţinutul său bogat în acid tanic şi aroma astringentâ. Romanii îl foloseau pentru gustul acru, înainte ca lămâile să fie importate în Europa.

In Orientul Mijlociu, din el se prepară o băutura acră, care calmează durerile uşoare de stomac. In Liban şi Siria este presărat peste peşte şi deseori adăugat la hummus şi salate, atât pentru aromă, cât şi pentru culoare.

Puiul asezonat cu sumac capătă un gust astringent, la fel şi kebabul. Adăugaţi-l la o umplutură de carne, sau încercaţi să-l amestecaţi cu iaurt, ceapă, castravete sau tzatziki, pentru a obţine o aromă suplimentară.

Sumacul