Seminte de pin

Seminte de pin

Strămoşii noştri au cules seminţe de pin cu mii de ani în urmă, apreciindu-le ca sursă bogată de grăsimi şi proteine. Pinii, care se cultivă de cel puţin 6000 de ani, marchează traseele comerciale ale Antichităţii. Seminţele mici şi lungi au fost, de asemenea, considerate a avea proprietăţi afrodisiace.

Conurile de pin ajung la maturitate după trei ani. După recoltare şi uscare, seminţele lor grase, cu coji închise la culoare, sunt scuturate din conuri. Cojile trebuie îndepărtate, înainte ca seminţele să poată fi mâncate. Seminţele decojite sunt atât de bogate în ulei, încât trebuie păstrate la frigider, pentru a nu râncezi.

Seminţele de pin se folosesc ca umpluturi la mâncăruri din carne şi legume şi reprezintă ingredientul-cheie al sosului italian pesto, preparate din seminţe măcinate de pin, frunze de busuioc, ulei de măsline, usturoi şi brânză parmezan.

Când se prăjesc, seminţele de pin îşi dezvăluie întreaga bogăţie naturală. Câteva seminţe presărate peste o salată de spanac şi portocale sau într-un pilaf de orez, îmbunătăţesc calitatea acestor mâncăruri, transformându-le din bune în excepţionale.