Sanatate: Sanatate cu apa de mare

Sanatate: Sanatate cu apa de mare. Apa mărilor şi a oceanelor constituie o adevărată matrice a vieţii de pe Pământ.

Miliardele de tone de apă sărată păstrează în memoria lor evoluţia întregii planete, mistere ale vieţii nepătrunse de mintea umană şi, cel mai important, un imens potenţial de însănătoşire.

Aşa că nu este de mirare că noi, oamenii, suntem genetic programaţi să interacţionăm cu această apă care ne fascinează, ne bucură şi ne redă sănătatea în egală măsură.

Să cunoaştem în cele ce urmează doar câteva dintre virtuţile vindecătoare ale apei de mare.

Apa mărilor este printre cele mai enigmatice substanţe de pe pământ. O analiză chimică de fineţe ne arată că într-o picătură de apă se ascund sute de substanţe, unele dintre ele extrem de rare.

În afară de celebrul “H2O” şi de sare, în apa de mare întâlnim mag­neziu, calciu, potasiu, iod, brom, fluor, sulf, cupru, seleniu şi multe alte minerale, precum şi sub­stanţe organice. Această compoziţie chimică de excepţie transformă apa de mare într-un adevărat medica­ment al naturii, cu puteri excepţio­nale de vindecare.

Adăugaţi la com­poziţia sa chimică presiunea exer­citată de apa de mare asupra orga­nismului uman, precum şi acţiunea sa mecanică, prin intermediul va­lurilor, şi veţi putea realiza procesele extrem de complexe care se des­făşoară în corpul nostru, prin in­teracţiunea cu această apă.

În principal, apa de mare este utilizată extern sub forma aşa-nu­mitei cure marine, care dă rezulta­te foarte rapide, fiind totodată şi uşor de aplicat.

De regulă, trata­mentul extern cu apă de mare se face vreme de mi­nimum 12 zile, fără întreru­pere, pen­tru a obţine rezulta­tele dorite. Iar prin cura ma­rină, nu vom beneficia doar de efectele apei de mare, ci şi de cele ale soarelui, nisipului şi ale ae­rului marin.

Această combi­naţie este practic infai­libilă într-o serie de afecţiuni, des­pre care vom vorbi în conti­nuare:

Apa de mare şi alergia respiratorie

În principal, apa de mare tratează rinita şi bronşita alergică, ameliorând însă şi numeroase forme de astm. Contra acestor afecţiuni se recomandă apa de mare inhalată sub forma aerosolilor marini. Ce sunt aceştia?

Sunt particule minuscule de apă de mare, încărcate cu sarcină electrică, care atunci când sunt inhalate, se fixează pe epiteliile respiratorii, exercitându-şi acţiunea terapeutică anti-alergică şi antiinflamatoare.

Aceşti aerosoli se formează acolo unde se sparg valurile de ţărm, mai ales în zonele cu diguri sau stânci, şi sunt inhalaţi printr-o simplă plimbare de jumătate de oră făcută într-una din aceste zone.

Cele mai bune mo­mente pentru o asemenea plimbare sunt dimineaţa, la răsăritul soarelui, precum şi seara, la asfinţit, când adie briza marină şi forţa valurilor creşte, formându-se astfel o cantitate mai mare de aerosoli.

Cu aceste plimbări, făcute de două ori pe zi, sunt tratate cu un succes aproape incredibil toate afecţiunile respiratorii de etiologie alergică.

Suplimentar, contra rinitei alergice, se recomandă şi următoarea procedură, practicată de două ori pe zi: se ia apă de mare în pumn, se duce în dreptul uneia dintre nări (cealaltă fiind obturată cu degetul) şi se aspiră (se trage pe nas) cu putere, de mai multe ori, până se obţine o drenare şi o curăţare satisfăcătoare.

Se repetă procedeul şi cu cealaltă nară. Un tratament durează minimum 12 zile. Vă lăsăm să-i descoperiţi singuri eficienţa. Mai trebuie adăugat că în ultimele decenii, câteva firme prestigioase de medicamente au scos pe piaţă mai multe preparate contra rinitei cro­nice şi sinuzitei (care sunt o proble­mă tot mai mare din cauza poluării), care se bucură de un succes enorm.

Compoziţia lor: apă de mare 100% preluată de la adâncimi ceva mai mari, aşa încât să fie cât mai puţin poluată biologic şi să se conserve pe o perioadă lungă.

Instilaţiile nazale cu această apă fac adevărate minuni acolo unde cele mai savante spray-uri şi soluţii nu au dat rezultate.

Apa de mare şi obezitatea

O oră de înot arde 700 kcal

Făcută cu consecvenţă, cura ma­rină este una dintre cele mai puternice arme contra obezi­tăţii, care – conform statis­ticilor făcute de spe­cialişti – tinde să devină maladia secolului XXI în societăţile de consum.

Iar contra kilo­gramelor în plus, băile în apă de mare sunt un medicament, practic, infailibil, cu condiţia să fie făcute suficient de mult timp şi într-o variantă activă, cu multă mişcare.

O baie de o oră, timp în care se merge prin apă şi se înoată, ajută la arderea a cel puţin 700 de kilocalorii (cât o masă bună), consolidează musculatura întregului corp şi reglează metabolismul.

Dintre toate formele de miş­care, baia în mare este cel mai uşor de practicat de către obezi, cea mai puţin solicitantă pentru sistemul osos şi articular, dar şi cea mai eficientă sub aspectul consu­mului de calorii şi al redu­cerii pro­porţiei de ţesut adipos.

Băile în mare se recomandă in­clusiv obezilor care suferă deja de afecţiuni articu­lare (gonartroză, coxartroză) ori care au depresie cronicizată (studiile arată că aceste afecţiuni, obezitatea şi depre­sia, se potenţează reciproc).

În afară de apa de mare, efect terapeutic va avea şi climatul marin, care ajută la scăderea spontană a apetitului, pre­dispunând, în schimb, spre acti­vitate şi mişcare.

Apoi, stimularea produsă în timpul curei marine ajută creierul să secrete mai multe endorfine – substanţe care dau stările de bine, de mulţumire şi care vor calma apetitul alimentar.

Apa de mare şi tulburările circulatorii

În această categorie de afecţiuni, efectul curei ma­rine este extrem de complex, mecanismele de vindecare nefiind pe deplin elucidate.

Cura marină se adresează în principal persoanelor care suferă de insuficienţă circu­latorie la extremităţi (mâini şi picioare reci), de fra­gilitate capilară, de varice (faze incipiente), de pi­cioare umflate.

Se recomandă, în special, mersul prin apă până la genunchi, pe distanţe lungi, de minimum 1 kilometru în primele trei zile, ajungându-se după 10 zile de antrenament până la 3 kilometri.

Acest exerciţiu pune în mişcare sângele în tot corpul, masează blând şi totodată puternic gambele şi tălpile, drenând finele vase de sânge de la nivelul picioarelor.

Prin băile complete în mare este stimulat şi drenat întregul sistem limfatic, la fel ca şi circulaţia venoasă de la nivelul pi­cioarelor, care vor beneficia din plin de presiunea apei, dar şi de mişcare.

Apoi, climatul marin stimulează activitatea cardiacă şi, implicit, circulaţia sângelui, în timp ce relaxarea psihică care apare datorită curei ma­rine creează, între altele, o vasodilataţie semnificativă, contribuind, de asemenea, la normalizarea circulaţiei sângelui.

Apa de mare şi psoriazisul

Aveţi celulită? Lăsaţi valurile s-o spele

Fără doar şi poate, cura marină este cel mai rapid şi eficient mijloc de ameliorare a acestei afecţiuni, ale cărei cauze şi mecanisme sunt, cel puţin deocamdată, prea puţin cunoscute.

Efecte terapeutice în cazul pso­ria­zisului au, deopotrivă, apa de mare, cu acţiunea sa de reglare a activităţii sistemului imunitar, radiaţiile ultra­violete, cu efectul lor imunosupresor, precum şi vremea caldă şi atmosfera de vacanţă, care ajută la reglarea endocrină şi la detensionarea psihică, care au o influ­enţă benefică certă în această afecţiune.

Cura marină va consta în două ore de plajă şi băi în mare făcute dimineaţa, între orele 9-11, şi alte două ore după amiaza, între orele 17-19.

În acest interval de timp, cantitatea de ultraviolete cu care pielea intră în contact este echilibrată, la fel ca şi temperatura aerului.

Efectele terapeutice se văd, de obicei, după primele şapte zile: porţiunile de piele afectate de psoriazis încep să se restrângă vizibil, roşeaţa dispare, la fel ca şi pla­cardele, iar epiderma se reface într-un mod aproape miraculos.

Apa de mare şi acneea

În această afecţiune, acţiunea terapeutică a apei de mare este dublată de cea a soarelui, care este un agent de vindecare foarte eficient în multe boli de piele.

Ex­pe­rienţa practică a arătat că acneea se retrage în urma băilor în mare şi a expunerii repetate la soare (dar nu la ore de insolaţie maximă şi nu pentru perioade foarte lungi de timp), dacă este foarte bine respectată şi igie­na.

Atât apa de mare, cât şi ra­zele ultraviolete au efecte antiseptice, distrugând bacteriile care produc infla­ma­ţiile porilor pielii şi apariţia acneei. Apoi, apa de mare reglează secreţia de sebum şi reduce inflamaţia, iar împreună cu nisipul, curăţă pielea şi desfundă porii.

Nu în ultimul rând, cura marină are efecte reglatoare endo­crine (în special la nivelul gonadelor şi al glandelor suprarenale), ajutând la eliminarea din rădăcină a acestei afecţiuni.

Apa de mare şi infecţiile pe piele

Băile îndelungate în apa mării, expunerea epidermei la radiaţiile ultraviolete ale soarelui, expunerea pielii la aer şi mersul desculţ pe nisip sunt tot atâtea remedii antiinfecţioase pentru piele.

Din acest motiv, cura marină face ca, adesea, să se vindece ca prin farmec infecţii care înainte nu cedaseră la nici un tratament. Fie că vorbim de eczemele infecţioase, de boala picio­rului de atlet sau chiar de tubercu­loza cutanată, terapia cu apă de mare, soare şi aer nu dă greş.

Mai mult, toţi aceşti factori sunt un excelent mijloc de prevenire a infecţiilor, care se dezvoltă mai ales în mediul anaerob creat de încălţăminte şi haine.

De regulă, ameliorările infecţiilor se văd după 10-20 de zile de cură, timp în care se face măcar o baie de 30 de minute, de două ori pe zi, pre­cum şi măcar o oră de plajă.

Apa de mare şi celulita

Pentru tratarea acestei afec­ţiuni sunt recomandate băile în apa mării, minimum două ore pe zi. Cei trei agenţi de vindecare care nu dau greş contra celulitei sunt:

Înotul, care pune în mişcare exact grupele musculare (din zona feselor, abdomenului, braţelor, coapselor) care trebuie dezvoltate pentru a da jos sau, mai exact, pentru a înlocui excesul de ţesut adipos.

Mersul în pas vioi sau chiar alergarea uşoară în apă până la genunchi, care combină efectele efortului fizic cu cel al masajului făcut de apă.

Masajul făcut de valuri, de care beneficiem stând în zona unde se sparg valurile (cu condiţia ca acestea să nu fie prea puternice), ceea ce va expune pielea la un adevărat tratament mecanic anticelulitic, extrem de energic şi eficient.

Toate aceste trei proceduri folosesc acelaşi factor terapeutic – apa de mare, care pe lângă acţiunea sa mecanică, extrem de importantă, are şi un efect antiinflamator, acţionând direct asupra adipo­citelor, acele celule care atunci când se inflamează produc inestetica celulită.

Apa de mare şi reumatismul

Atât apa de mare, cât şi cea din lacurile (ghiolurile) sărate din zona litoralului sunt un agent de vindecare al bolilor articulare extrem de eficient.

La fel ca şi în cazul altor boli, mecanismele de vindecare nu sunt foarte clar elucidate, dar un lucru este clar: cura marină vindecă reumatismul, în aproape toate formele şi cu toate localizările.

Cheia vindecării este ca apa de mare să fie suficient de caldă, iar băile să fie îndelungate (câte o oră, de două ori pe zi, minimum) şi cu multă miş­care, dar fără a suprasolicita corpul şi, implicit, zonele afectate de reumatism.

Efortul făcut în apa de mare consolidează rapid musculatura întregului corp, musculatură care va prelua sarcinile care altfel ar so­licita în exces articulaţiile.

Apoi, apa de mare, în com­binaţie cu soarele, are un efect antiinflamator articular direct, crescând mobilitatea articulară şi diminuând senzaţia de durere.

Apa de mare, candidoza şi infecţiile fungice, în general

Infecţiile fungice, indiferent dacă sunt bucale, geni­tale sau la nivelul pielii, sunt ameliorate sau chiar vin­de­cate în contact cu apa de mare, care are un efect an­tifungic demonstrat.

Contra candidozei bucale, se re­comandă clătirea de trei ori pe zi, vreme de cinci minu­te, a gurii, cu apă de mare. Contra candidozei genitale, sunt foarte eficiente băile în mare, dar şi aplicaţiile cu apă de mare la domiciliu.

Se fac irigaţii vaginale (la fe­mei) şi spălături ale zonei balano-prepu­ţiale (la băr­baţi), cu apă de mare, de două-trei ori pe zi. Apa de mare este foarte bogată în iod, în sare, în alte substanţe cu efect an­ti­candidozic şi care, în plus, echi­librează flora genitală.

Foarte mul­te persoane au constatat, chiar fără să facă spălături speciale, doar în urma unor simple băi în mare, dis­pariţia simptomelor deranjante ale acestei afecţiuni.

Apa de mare şi fracturile

Formarea calusului (ţesutul ci­catricial osos) este mult accelerată de băile de soare făcute sistematic, în mediu marin, care stimulează atât asimilarea şi utilizarea cal­ciului, cât şi diviziunea osteoblas­telor, adică a acelor celule care intră în compoziţia ţesutului osos.

După scoaterea bandajului ghip­sat, recuperarea după fracturi este cu cel puţin… 300% mai eficientă dacă se face cu ajutorul curei ma­rine. De ce?

Pentru că mişcarea în apă sărată ajută la recăpătarea foarte rapidă a tonusului muscular şi a mobilităţii, precum şi a reflexelor neuro­motorii.

Mai ales pentru cei care au suferit fracturi ale oaselor picioarelor sau ale bazinului se recomandă recu­perarea în bazine cu apă sărată, unde greutatea corpului este susţinută de către mediul lichid, pacientul putând să-şi recapete tonusul muscular într-un ritm mult mai susţinut.

Precauţii la cura marină

Convalescenţii, persoanele care au suferit recent traumatisme, care suferă de anxietate sau de in­somnie, vor aborda cura marină gradat, fără să se suprasolicite, acordându-şi suficient timp pentru odihnă şi relaxare.

De asemenea, va fi evitată expunerea excesivă la soare, chiar dacă suntem în apă, mai ales între orele 11-17.

În zilele friguroase, cu vânt sau cu apă rece, băile în mare vor fi scurte sau doar parţiale (cum ar fi mersul prin apă până la genunchi), asigurându-ne că ne putem usca şi încălzi rapid după aceea.

Dacă în timpul băii simţim că ne este foarte frig, dacă pielea şi buzele capătă o nuanţă violacee şi tremurăm, vom ieşi imediat pe mal şi ne vom încălzi.

Contraindicaţii la cura marină

Climatul marin şi băile de mare sunt contra­indicate la persoanele cu angină pectorală, hiperten­siune arterială decompensată, hipertiroidie decom­pensată.

De asemenea, persoanele care suferă de infecţii respiratorii acute vor evita băile în mare. Persoanele cu afecţiuni tumorale vor urma cura marină numai cu acceptul medicului.

Îmbăiaţi-vă sănătos!

* De ce nu e voie să intri în apă cu burta plină sau când eşti prea încălzit?

V-aţi putea pierde cunoştinţa, căci până şi apa călduţă provoacă un “şoc de răcire”, atunci când corpul este înfierbântat, iar tensiunea arte­ria­lă cade brusc.

Acelaşi lucru se întâmplă şi când in­traţi în apă cu stomacul plin, pentru că scăderea normală a tensiunii este şi mai puter­nică. Urma­rea: sângele nu mai ajunge la creier.

Deci, uda­ţi-vă mai întâi picioarele, braţele şi trunchiul, şi abia apoi intraţi în apă – chiar dacă vi se pare pu­ţin demodat. Iar când masa a fost copioa­să, pre­lun­giţi cu cel puţin o oră siesta şi-apoi faceţi baie.

* Apa de mare e totdeauna igienică?

Depinde. În mod normal, în mare nu trebuie să vă temeţi de agenţi patogeni, sarea are o ac­ţiune dezinfectantă. Dar dacă în apă se îngrămă­desc mase de oameni sau dacă în apropierea pla­jei se scurg în mare ape reziduale, pericolul unei infectări, care vizează în special pielea, este real.

În orice caz, este greu să vă infectaţi în apă, dacă imunitatea dvs. funcţionează bine, iar pielea nu prezintă zgârâieturi sau răni. De aceea: înainte şi în timpul vacanţei, faceţi o cură de vitamine (foa­rte importantă este vitamina C), iar după baie şi plajă, ungeţi-vă pielea cu creme gra­se.

Îna­inte de a intra în apă, acoperiţi-vă rănile mici, super­fi­ciale, cu un leucoplast. Dacă rana este ma­re şi a­dân­că, baia este interzisă până ce rana se vindecă.

Înghiţim apă: există vreun motiv de panică?

Doar dacă apa mării e foarte murdară poate conţine germeni în cantităţi atât de mari încât odată pătrunşi în tractul digestiv să provoace îm­bolnăviri ale stomacului şi intestinului.

În orice caz, pentru asta trebuie să fi înghiţit câteva guri bune.

Putem face baie dacă avem herpes la buze?

Atâta cât buzele sunt băşicate, baia este in­ter­zisă. Nu pentru că i-aţi putea contamina şi pe alţii – în apă viruşii mor în câteva secunde – ci pentru că sarea şi clorul irită.

În plus, în apă ar pu­tea exista alte bacterii care, chiar în cantitate re­­dusă, să suprainfecteze buzele afectate de her­pes. Asemenea infecţii se vindecă lăsând cicatrice!

Există vreun mod de a ne proteja urechile sensibile?

La farmacie găsiţi dopuri pentru urechi (do­pu­rile sunt impregnate cu grăsimi). Dar dacă apar totuşi dureri de urechi sau mâncărimi pe canalul auditiv, nu vă poate ajuta decât medicul.

Ce facem dacă ne-apucă în apă cârceii?

Întâi de toate, vă întindeţi pe spate şi plutiţi aşa câteva clipe. Apoi, încercaţi cu grijă să întin­deţi piciorul atins. Când cârcelul a dispărut, îno­taţi încet către ţărm – de preferinţă în alt stil.

Dar cel mai bun antidot e acul de siguranţă. Prin­deţi-l pe dedesubt în costum, şi când se insta­lea­ză câr­celul, înţepaţi locul cu vârful acului.

Ce facem dacă meduzele ne-au atins pielea?

Pentru a evita iritaţiile pielii (mâncărimi, ar­suri) pe care le pot provoca anumite specii de me­­duze, frecaţi-vă imediat cu nisip. Apoi, tam­ponaţi-vă pielea cu spirt medicinal.

Dacă însă îşi fac apariţia febra, vărsăturile sau cârceii (crampe musculare), apelaţi de urgenţă la medic.

Se poate face baie în timpul ciclului?

Folosind un tampon, pe care-l schimbaţi îna­inte şi după baie, nu e nici o problemă. Cu o con­diţie: hemoragia să nu fie prea puternică şi să nu exageraţi înotând.

Articol preluat de aici.