Vitamina C organica (totul despre vitamina C)

Este o substanţă care poate părea banală, dar efectele sale asupra sănătăţii sunt incredibil de puternice. Cu ea pot fi tratate forme grave de cancer, dar şi o răceală puternică, poate fi prevenit infarctul, dar şi accidentul vascular cerebral sau astmul. Ne referim la vitamina C organică, extrasă prin procedee 100% naturale, care este de zeci de ori mai puternică decât surata ei de sinteză.
Această vitamină a fost identificată pentru prima dată de către fiziologul şi bio­chi­mistul maghiar Albert Szent-Gyorgyi, des­coperire pentru care a şi primit în 1937 premiul Nobel. Până ca omul să facă însă această descoperire, a fost nevoie de o muncă de sute de milioane de ani a na­turii. Atât i-a luat Mamei Natură ca să creeze această mole­cu­lă extrem de sim­plă, com­pusă din carbon, hidro­gen şi oxi­gen. Însă această mo­leculă simplă, adi­că vi­tamina C, s-a dovedit un adevă­rat miracol pentru lu­mea vie. Era destul de mică şi de agilă, cât să poată tre­ce re­pede prin barierele me­tabolismului, şi im­prima un asemenea dinamism, încât a impulsionat fantastic evo­luţia vieţii de pe Terra, din momentul în care a fost “in­ventată”. Aproape toate vie­ţui­toarele de pe Pământ îşi produc singure această sub­stanţă care le asigură ener­gia şi dina­mis­­mul, dar nu şi omul. Omul trebuie să ape­­leze la lumea vegetală, la na­tu­ra în­con­jurătoare, pentru a face rost de aceas­tă vitamină fără de care nu poate trăi. Ca şi cum natura sau, altfel spus, Dumne­zeu, ar fi vrut să se asigure că fiinţa uma­nă, înzestrată cu atâta ingeniozitate şi abi­lităţi, nu va uita niciodată de unde provine şi cât de in­terconectată este cu mediul înconjurător, cu celelalte fiinţe, pe care trebuie să le protejeze. Cunoscu­tă şi ca acid ascorbic, această sub­stanţă este printre cele mai im­portante pentru viaţa noastră.

Rolul vitaminei C în corpul uman

Toate procesele cu adevărat im­portante din corpul nostru sunt susţinute de vitamina C. Ea este cel mai puternic sprijin pen­tru imunitate, ajutând armata de ce­lule specializate în apărarea corpului să lupte cu microbii şi să distrugă ce­lulele canceroase.

Şi tot ea ajută sis­temul imunitar să distingă adversarii de prie­teni, aşa încât celulele armatei sale să nu se întoarcă împotriva pro­priului organism, provocând alergii sau boli autoimune. Vitamina C este esenţială şi pentru sistemul nervos. Fără ea, ne-ar fi imposibil să perce­pem deosebirile dintre culori, să con­ştien­tizăm trece­rea timpului, să trăim bucuria şi entuziasmul. Pe ur­mă, ea este un antioxidant de excep­ţie, ce contribuie activ la frânarea tuturor proceselor de îmbătrânire din corp, menţinându-ne tonusul, elasti­ci­tatea şi capacitatea de a ne rege­nera. Nu în ultimul rând, acidul as­cor­bic este cel care participă la for­marea colage­nu­lui, o proteină ce dă tărie şi elasti­citate oaselor, cartila­jelor, muşchi­lor şi vaselor de sânge. Vitamina C este şi cea care ajută la asimilarea fierului şi potasiului, care previne degradarea vitaminei E şi a unor vitamine din comple­xul B, care susţine procesele de asimilaţie şi de eli­minare.
Cum spuneam, tocmai această substanţă, atât de necesară vieţii, organismul nostru nu ştie să o pro­ducă, fiind nevoie în permanenţă de o sursă ex­terioară din care să o primească. În plus, făcând parte din grupa hi­drosolu­bile (solubile în apă), vitamina C se eli­mină în canti­tăţi mari din organism, tre­buind pusă la loc mereu şi mereu. Nu este de mirare că foarte mulţi dintre noi suferă – adesea fără să ştie – de o carenţă de vitamina C.

Deficitul de vitamina C în organism

Primele semne ce indică un deficit de vitamina C sunt sângerările spontane ale gingiilor, starea de obo­seală persis­tentă, îmbătrânirea accelerată a pielii, care formează încreţituri, mai ales în zo­na ochilor şi a bu­zelor.

Când lipsa de acid ascorbic se cronicizează, sis­temul imunitar nu mai funcţionează cum tre­buie şi apar răcelile frecvente, dar pu­tem descoperi şi sensi­bilităţi alergice, pe care nu ştiam că le avem, sau simp­tome ale bolilor autoimune. Şi tot lipsa aces­tei vita­mine duce la apariţia unor afec­ţiuni ca: varicele, hemo­roizii, exceden­tul de greutate corporală, obosea­la per­sistentă, nervozitatea, dificultatea în con­centrare, stă­rile depresive, tulbură­rile somnului, căderea părului sau slăbi­ciu­nea generală.
Prin analize, deficitul de vitamina C este mai difi­cil de depistat decât s-ar putea crede, deoarece canti­ta­tea în care ea se află în sânge poate varia foarte mult în timpul zilei. Aceasta, deoarece în condiţii de stres, organismul foloseşte într-un timp foarte scurt cantităţi impresionante de acid ascorbic. De pildă, o singură ţigară fumată face organismul să consume aproxi­mativ 40 mg de vitamina C, în condiţiile în care nece­sarul zil­­nic din acest nutrient este de 60-100 mg. Şi acelaşi consum extraordinar al acestei vitamine apare şi atunci când ne expunem pasiv frumului de ţigară, când nu dor­­mim, când facem efort fizic de durată, când ne con­fruntăm cu o infecţie sau cu o reacţie alergică.

Portocalele şi lămâile

Apoi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, corpul nostru cere canti­tăţi tot mai mari de vitamina C, pe de o parte, iar pe de altă parte, capacitatea noastră de asimilaţie scade, ceea înseamnă că vom avea nevoie de cantităţi tot mai mari din acest nutrient. Totuşi, pentru cine a studiat etiche­tele sucurilor, sosurilor sau ale dulciurilor din rafturile supermarketurilor, apare întrebarea: cum ar putea să ne lipsească vitamina C, câtă vreme a ajuns să fie folo­sită drept conservant în mâncăruri şi este suplimentată în atâtea alimente pe care le consumăm zilnic? Ei bine, vitamina C folosită în tot felul de ali­mente obţinute pe cale industrială este una de sinteză, net diferită de cea naturală, aşa cum vom vedea în cele ce urmează:

Diferenţa dintre vitamina C organică şi cea de sinteză

Din punctul de vedere al structurii chimice, vita­mi­na C existentă în fructe şi legume este identică cu cea sintetică. Şi atunci de ce se face această diferen­ţiere? Pentru că efectul terapeutic al variantei organice este incomparabil mai intens decât al celei obţinute pe cale industrială.

Merele

Cercetătorii au identificat în extractele naturale bogate în vitamina C aşa-numiţii co-factori, nişte substanţe naturale (flavonoide, antociani, acizi organici) care, pe de o parte, îmbună­tăţesc simţitor asi­milarea acestei vitamine de către organism, iar pe de altă parte, potenţează acţiunea sa terapeutică incredibil de mult. De pildă, vitamina C de sinteză, luată în poli­artrita reumatoidă, are efecte modeste, în schimb vita­mina C organică, extrasă din fructe, are o acţiune foar­te intensă, diminuând durerea şi mărind simţitor, prin administrare sistematică, mo­bi­litatea articulaţiilor. La rândul lor, toate cerce­tările de laborator au arătat că efectul antioxidant al extrac­telor naturale cu vita­mina C organică este de câteva ori mai puternic decât cel al vitaminei C de sinteză.
În fine, studii-gigant, făcute pe mii sau zeci de mii de persoane din Statele Unite, Australia, Sue­dia sau Japonia, au arătat că o can­­titate modestă, de 60-180 de mg de vi­ta­mina C organică inge­rată zilnic duce la o reducere ui­mitoare a incidenţei cancerului, atacului cerebral sau infarctului, în timp ce cantităţi impresio­nante de vita­mi­na C de sinteză nu au avut practic nici un fel de efect în prevenirea acestor boli.

Modul de administrare al vitaminei C

Cantitatea de vitamina C ne­ce­sară pentru un adult sănătos este, în medie, de 60 mg/zi, însă de la caz la caz, această doză poa­te va­ria foarte mult.

Grepfrutul

De pildă, la femei­le aflate în perioada de gra­vidi­tate, necesarul creşte la 100 mg/zi, iar la cele care alăptează, ajunge la 120 mg/zi. Aportul de vitamina C trebuie mărit de 3-4 ori pentru cei expuşi la poluare cu metale grele, benzen sau lacuri, precum şi în cazul sportivilor. De asemenea, necesarul este de 4-5 ori (sau chiar mai mult) mai mare în cazul răcelilor, alergiilor, tuberculozei, cancerului, ulcerului gastric şi duodenal. Un fumător care consumă un pachet pe zi are nevoie de măcar 400 de miligrame (de aproape 7 ori doza zil­nică normală!) de vitamina C pe zi. Dincolo de aceste calcule, în multe teste medicale, unele de mare am­ploa­re, s-au folosit pentru vindecarea bolilor aşa-nu­mitele mega­doze de vitamina C. De exemplu, în tra­tamentele fă­cute la Institutul Linus Pauling, pe bolna­vii de cancer, au fost folosite doze de vitamina C de 250 (!) de ori mai mari decât cele recomandate obiş­nuit, şi aceasta pe termen lung şi fără a se înregistra efecte adverse ma­jore. La fel, în reacţiile aler­gice acute, în astm, în bolile infecţioase rezis­tente la trata­ment, au fost fo­losite me­gadoze de vitamina C. Nu cantitatea este însă totul, la fel de importante, dacă nu mai im­por­tante, fiind sursele din care ne luăm aceas­tă vita­mină.

Vitamina C organică din alimente

Este, fără doar şi poate, cea mai valo­roasă formă de vitamina C. Dintre fructele consu­ma­te uzual, cele mai bogate în vita­mina C sunt lămâile, portocalele, grepfrutul, merele, căp­şu­nile, cu condiţia să se fi ma­turizat natu­ral (nu forţat, în lăzi) şi să nu fi fost depo­zitate prea mult înainte de a fi consumate. De exem­plu, un măr care atunci când este proas­păt cu­les con­ţine 10 mg de vitamina C, ajunge să con­ţină după 3 luni de depozitare doar 1 mg de vitami­na C. Aşadar, pentru a beneficia de aceas­tă vitamină, consumaţi doar fructe proas­­pete.

Pătrunjelul

Dintre legume şi zarzavaturi, cantităţi în­semnate de vitamina C conţin cartofii, pă­trun­jelul verde, varza albă, varza roşie (este cam­pioana absolută la conţi­nutul de vita­mi­na C), ardeii (mai ales cei de culoare roşie), to­ma­tele. Aceeaşi situaţie de la fructe apare şi în cazul legumelor, al căror conţinut de acid ascorbic scade foarte mult cu timpul. Un car­tof care atunci când este proaspăt recoltat con­ţine 25 mg de vitamina C ajunge, după câ­teva luni, să nu aibă mai mult de 5 mili­grame din acest nutrient. Mai mult, dintre toate vita­mi­ne­le, vitamina C este cel mai uşor distrusă în tim­­pul preparării sau con­servării. Acidul as­cor­bic este degradat rapid de contactul cu me­talele, de expunerea la aer sau lumină, de pre­pararea termică. Prin prăjire, de exemplu, 90% din conţinutul iniţial de vitamina C al alimentelor se pierde. Din toate aceste motive, a de­venit necesară su­pli­mentarea cantităţii de vitamina C naturală ingerată zilnic cu capsule sintetice de vita­mina C.

Capsulele cu vitamina C de sinteză

De regulă, aceste capsule conţin vitamina C extrasă prin procese industriale din glucoză. Însă vitamina C sintetică este eficientă mai ales în forma injectabilă, folosită în medicina de urgenţă. În schimb, la adminis­trarea pe cale orală, pe termen lung, vitamina C sinte­tică are o eficienţă extrem de limitată. Zeci de studii arată că varianta de sinteză are efecte foarte reduse sau pur şi simplu inexistente, în afecţiuni în care surata sa organică este un adevărat panaceu. Din păcate, vitami­na C sintetică este de… 500 de ori mai ieftină decât cea organică, motiv pentru care producătorii de medica­men­­te folosesc tot felul de tertipuri prin care vând aci­dul ascorbic sintetic drept vitamina C organică.

Căpşunile

Şi, de­oarece legislaţia are foarte vag definite noţiunile de natural sau organic, vom întâlni foarte multe contra­faceri pe piaţa noastră, purtând numele de “Vitamina C organică” sau “Vitamina C naturală”. De regulă, pu­tem depista foarte uşor vitamina C sintetică deghizată în cea organică prin câteva caracteristici:
* concentraţia de vitamina C este foarte ridicată: o capsulă cu acest nutrient în forma sa naturală abia dacă ajunge la 20 mg de vitamina C pură, în timp ce capsu­le­le sintetice conţin 100, 500 sau chiar 1000 mg de vitamina C.
* la capsulele sintetice nu este specificată clar sursa din care a fost extrasă vitamina C, spre deosebire de cele cu vitamina C organică, unde se precizează fruc­­tele sau legumele din care a fost extrasă.
* la vitamina C de sinteză sunt adesea adăugate sub­­stanţe străine, mai ales flavonoide, pentru a imita, fără succes, compoziţia naturală a fructelor în care se găseşte în stare naturală vitamina C.

Capsulele cu vitamina C organică

Conţin extracte obţinute prin procese speciale, desfăşurate la temperaturi scăzute, din fructe sau legu­me.

Varza (mai ales cea roşie)

Cel mai adesea, aceste extracte bogate în acid ascorbic sunt obţinute din două fructe, şi anume: fruc­tele de măceş (Rosa canina) şi fructele de acerola (Mal­pighia glabra), un arbore tropical, cultivat acum pe scară largă, tocmai pentru bogăţia sa în vitamina C. Ambele fructe conţin, pe lângă vitamina C, o mulţime de substanţe puternic antioxidante, cum ar fi pigmenţii care le dau culoare roşie (flavonoide), acizii organici sau alte vitamine (A, PP, B1, B2, B3) etc. Datorită acestor substanţe ajutătoare foarte active terapeutic, puterea vindecătoare a extractelor bogate în vitamina C este de zeci de ori mai puternică decât a aceluiaşi nutrient obţinut prin sinteză.

Vitamina C organică şi psihicul

Vitamina C are o importanţă covârşitoare pentru emoţiile şi gândurile noastre. Stimulând activitatea glan­dei hipofize, ea este implicată în secreţia a nu mai puţin de zece transmiţători chimici, ce dirijează patru domenii: controlul stresului, sexualitatea, funcţiile ti­roi­dei şi creşterea.

Cartofii

Ca atare, acidul ascorbic este foarte util persoanelor astenice, cu tendinţă spre melancolie sau depresie, asupra cărora are un efect tonic, învio­rător, dătător de iniţiativă şi poftă de viaţă. Pe de altă par­te, vitamina C este implicată şi în sinteza seroto­ni­nei, o substanţă responsabilă cu stările de calm, de cu­raj şi de relaxare, precum şi de apariţia stării de somn.Prin urmare, acest nutrient este util şi pentru cei cu probleme de genul anxietăţii, insomniei, pentru cei care se relaxează foarte greu, care sunt mereu măcinaţi de temeri şi incertitudini.
În concluzie, administrarea zilnică a vitaminei C este foarte importantă pentru păstrarea şi recăpătarea sănătăţii noastre mentale şi psihice. Administrată în forma sa organică, ea induce în câteva zeci de minute o înviorare psihică şi mentală, iar în curele pe termen mediu şi lung ajută la păstrarea tonusului psihic, a unor capacităţi cognitive cum ar fi memoria sau atenţia. În schimb, există şi fenomenul invers: în lipsa vitaminei C organice, apare te­mu­tul proces al îmbătrânirii cere­bra­le, al distrugerii masive a neu­ro­nilor, al apariţiei unor maladii cum ar fi Alz­heimer sau Parkinson.

Vitamina C şi cancerul

Este un subiect care de 30 de ani în­cinge spiritele în comunitatea ştiin­ţifică medicală, odată cu pu­bli­carea de către genialul chimist ame­rican Linus Pau­ling, laureat a două premii Nobel, a rezultatelor sale pri­vind ad­mi­nistrarea mega­dozelor de vitamina C la bol­navii de cancer în stadii avan­sate.

Ardeii (mai ales cei roşii) şi tomatele

Pa­ci­enţilor inter­naţi în institutul care îi poar­tă numele le erau introduse prin perfuzie cantităţi uria­şe de vitamina C, aşa-nu­mitele megadoze, de 10-15 g (adică de 160-250 de ori doza zilnică recomandată!), obţinându-se rezultate mai mult decât promiţătoare. Nu se putea vorbi de o vinde­care completă a cance­rului aflat în stadii terminale, dar pacienţii se simţeau mai bine, aveau mai puţine dureri, în unele cazuri apărea stagnarea sau chiar remisia for­maţiunilor tumo­rale. În medie, pacienţii trataţi cu vita­mina C au trăit de patru ori mai mult decât cei care nu au luat megadoze din această vitamină.
Evident, studiile sale au declanşat valuri de critici din partea lumii medicale, mai mult sau mai puţin întemeiate şi interesate. S-a încercat şi reproducerea experimentelor sale în alte clinici, raportându-se tri­um­­falist că tratamentul lui Linus Pauling nu func­ţio­nează. Ce au omis, însă, să spună detractorii a fost că Pauling administra megadozele de vitamina C in­tra­venos, în timp ce, în studiile care “încer­cau” să-i re­pro­ducă rezultatele, aceeaşi vitamină era luată oral, ceea ce schimba total datele problemei. Dacă intra­venos, vi­ta­mina C de sinteză, admi­nistrată în doze mari, are efecte puternice, luată oral, ea are efecte practic inexistente în cancer. Un stu­diu de mare amploare a veri­fi­cat efectele de prevenire a cancerului în urma admi­nis­trării de vitamina C de sinteză. Unui număr de peste 10.000 de persoane le-au fost adminis­trate câte 500 mg (de 8 ori doza nor­mală) de acid ascorbic pe zi, vreme de opt ani. La sfâr­­şitul studiului, rezultatele au fost dezas­truoase: nici o diferenţă între cei care luau vitamina C sintetică şi cei care luau un re­me­diu fals (placebo)! Lucrurile s-au schim­bat fundamen­tal atunci când s-au făcut stu­dii privitoare la efectele vitaminei C orga­nice în cancer. De exemplu, într-un studiu făcut pe femei ajunse la menopauză, s-a demonstrat că cele care consumau 200 mg de vitamina C or­ganică, din fructe şi legu­me, au avut o inci­denţă a can­cerului la sân cu 63% mai redusă faţă de cele care consumau doar 60 mg de vitamina C or­ga­nică pe zi. Alte studii privi­toare la acţiunea antican­cerigenă a vitaminei C organice au demon­strat eficienţa acesteia în prevenirea cance­rului gurii, gâtului, esofa­gului, plă­mâ­nilor, stomacului, colonului, rec­tului, pros­ta­tei.

Vitamina C organică şi imunitatea

Testele medicale au arătat că suplimen­tarea aci­dului ascorbic creşte producţia a nu mai puţin de şase tipuri de celule ale siste­mului imunitar. De exemplu, sub influenţa ei, neutrofilele, adică celulele care con­sti­tuie “prima linie de apărare” în faţa infecţiilor, devin mai active şi mai eficiente. Apoi, lim­focitele, care sunt o adevărată armată specia­lizată în lupta cu infecţiile sau cu bolile tumorale deja instalate, sunt şi ele înmul­ţite şi activate de această vitamină-minune. Pe urmă anticorpii, adică “armele chimice” cu care organismul luptă contra viruşilor, bac­teriilor sau a altor musafiri nepoftiţi, sunt secretaţi într-o can­titate mai mare atunci când este administrată vitamina C organică. Concluzia care se impune este că dacă vrem să ne creştem rapid nivelul imunităţii, cea mai simplă şi mai sigură cale este vitamina C naturală. Fie că este vorba de preve­nirea răcelilor sau altor in­fecţii, fie că este vorba de o boală infecţioasă deja in­stalată, stimularea imunitară cu ajutorul vitaminei C din fructe şi din legume este o cale sigură spre vinde­care prin am­plificarea imu­ni­tăţii.

Vitamina C organică şi frumuseţea

Dacă ne aprovizionăm corpul cu nutrienţii nece­sari, pielea, părul şi unghiile îşi vor păs­tra şi ele sănă­tatea şi frumuseţea până la vârste înaintate. Totul se datorează unei proteine-minune pe care o sintetizea­ză orga­nismul nostru, şi anume co­lagenul, dependent de prezenţa în cantităţi sufi­ciente a doi nu­trienţi: vitamina C şi sili­ciul or­ga­nic. O suplimentare a cantităţii zilnice de vitamina C, cu 200 mg, şi a siliciului organic, cu 50 mg, va duce, în doar câteva săp­tămâni, la o îmbu­nătăţire a as­pec­tului şi a stării de sănătate a pielii, dar şi a unghiilor şi chiar a firelor de păr (la care efectele apar ceva mai lent). O cantitate sporită de vitamina C organică vor trebui să ia femeile care au fumat sau fumează, deoarece la ele este necesară o doză de la 400 mg în sus pentru apa­­riţia efectelor de înfrumuseţare şi reîntinerire.

Tratamente cu Vitamina C

Alergie

Vitamina C organică este de un real ajutor şi în cazul reacţiilor alergice, fie ele la nivelul pielii, aparatului respirator sau digestiv. Încă de la primele manifestări ale unei reacţii alergice, se ia o doză de 100-200 mg de vitamina C organică, ulterior adminis­trându-se câte 20-40 mg din această vitamină, din două în două ore. Acidul ascorbic are, între altele, o acţiune imunomodulatoare antihistaminică puter­nică, re­ducând inflamaţia, senzaţia de durere şi usturi­me, sen­zaţia de ameţeală, frisoanele etc.

Astm

De extraordinarele proprietăţi antialergice şi imunostimulente ale vitaminei C pot beneficia şi bolnavii de astm. Tratamen­tul cu vitamina C organică, sub formă de capsule, din care se iau câte 100 mg pe zi, va fi dublat de o alimentaţie cu legume şi fructe bogate în acest nutrient, mai ales varză roşie, lă­mâi, mere (cu tot cu coajă), măceşe. A­ceastă cură răreşte intensitatea şi frecvenţa cri­zelor de astm, creşte rezistenţa la efort, toleranţa la stres, frig şi aler­geni.

Febră

Administrarea, zilnic, a 150 mg de vitamina C organică ajută organismul, în special sistemul car­dio­vascular, să facă faţă acceselor de febră. În plus, vitamina C activează, la fel ca şi acce­sele de febră, sistemul imunitar, cele două având o ac­ţiune sinergică în cazul infecţiilor şi al afecţiunilor tumorale. Atât timp cât febra se menţine în parametri acceptabili, sub 38,5 grade Celsius, preferaţi o doză sănătoasă de vitamina C organică, în locul aspirinei sau al altor febrifuge.

Gripă, viroze respiratorii

În timpul epide­miilor, se administrează câte 100-150 mg pe zi de acid ascorbic natural, pentru preven­ţie. Odată boala de­clanşată, vreme trei-cinci zile, se administrează, zilnic, câte o supradoză de 300 g de vitamina C orga­nică. Acest nutrient are darul de a mo­biliza exemplar sistemul imunitar, scurtând timpul de vindecare, ate­nuând simptomele şi făcând boala mai uşor de suportat.

Infecţii respiratorii bacteriene (inclusiv pneumonie, TBC)

Se ţine un tratament de 30 de zile, timp în care se iau câte 150-200 mg de vitamina C organică pe zi, un ajutor substanţial şi pentru terapia clasică cu anti­bio­tice. Fără o activare a sistemului imunitar, ca cea con­ferită de această vitamină, tratamentele de distrugere a germenilor infecţioşi nu au nici o şansă de izbândă, mo­tiv pentru care afecţiunile bacteriene ajung să reci­diveze tot mai des.

Boala coronariană

O doză modestă, de 100 mg de vitamina C orga­nică, administrată zilnic, reduce cu aproape 60% ris­cul de infarct la subiecţii cu insuficienţă cardiacă. Mai mult, acidul ascorbic din fructe şi legume îmbu­nătă­ţeşte puterea de contracţie a muşchiului cardiac, ajută la o irigare mai bună a inimii şi creş­te capacitatea de efort a bolna­vilor. Studii făcute pe 14.000 de vârstnici au arătat că vitamina C de sinteză nu are nici un efect de pre­venire a infarc­tu­lui sau a altor boli cardiovasculare. În schimb, vita­mina C organică este – tot con­form studiilor – un ade­vărat pana­ceu pentru cardiaci, aşa cum afir­mam an­terior.

Ateroscleroză

Vitamina C luată în fiecare zi, câte 150 mg, previne oxidarea co­les­terolului pe artere, produce o uşoară vasodilataţie şi stopează evo­luţia bolii spre complicaţii cum ar fi ischemia cardiacă sau ateroscleroza.

Hipertensiune

Acelaşi tratament de la ate­roscleroză conduce după 6 luni de administrare la o reducere în medie cu 9% a tensiunii arteriale. De asemenea, tratamentul cu vitamina C organică, aso­ciat cu hrana vegetariană şi cât mai naturală, sta­bilizează valorile tensiunii arte­riale, prevenind apa­riţia atât de periculoaselor pusee de hiper­tensiune.

Accident vascular (prevenire, ameliorarea sechelelor)

Un studiu făcut în zona rurală a Japoniei, pe 2000 de vârstnici, a arătat că cei care consumă ve­ge­tale foarte bogate în vitamina C au un risc de acci­dent vascular foarte scăzut. Mai exact, con­sumatorii de vitamina C organică din ve­ge­tale au un risc cu 52% mai scăzut de accident vascular decât cei care nu con­sumă deloc sau foarte puţine vegetale bogate în acest nutrient. În plus, refa­cerea funcţiilor motorii şi cog­ni­tive după un asemenea atac este mult mai rapidă atunci când se iau doze sporite (peste 200 mg zil­nic) de acid ascorbic natural.

Anemie feriprivă, anemie hemo­litică

Vitamina C ajută la asimilarea fierului din alimente în organism, unde va fi folosit la fa­bri­carea eritrocitelor. De asemenea, acidul ascor­bic reglează acţiunea sistemului imunitar, împie­di­cându-l să distrugă eritrocitele produse de propriul organism şi apariţia aşa-numitei anemii hemolitice.

Obezitate

Vitamina C este unul din cei mai serioşi aliaţi ai celor ce doresc să ajungă la o greutate normală şi la o formă fizică excepţională. Luând zilnic câte 120 mg de vitamina C organică şi mâncând de două ori pe zi câte o lămâie, cu tot cu pulpă, punem la adăpost mo­le­culele de hormoni tiroidieni (tiroxină), responsabili pentru supleţea şi vioiciunea noastră.

Multe persoane îşi pun în pericol viaţa, luând medicamente de slăbit care cauzează o supraproducţie de hormoni tiroidieni, fără să ştie că mult mai puţin nociva vitamină C le-ar proteja hormonii tiroidieni produşi în mod natural de către propriul organism. Cer­ce­tările au arătat că doar mo­leculele de tiroxină însoţite de cel puţin douăspre­zece mole­cule de vitamina C, ca o veri­tabilă “gardă de corp”, sunt protejate împotriva radicalilor liberi şi pot parcurge drumul până la destinaţie, pătrunzând în ce­lu­lele din organism.

Diabetul şi complicaţiile sale

Un studiu făcut pe 1700 de persoane cu diabet de tip 2 a arătat că ingestia zilnică a unei cantităţi de 150 mg de vitamina C organică ajută la prevenirea unor afec­ţiuni cum ar fi: hipertensiunea, arterita obliterantă, boala coronară, neuropatia diabetică.
Fragilitate capilară, circulaţie periferică deficitară, neadaptare la frig
La venirea sezonului rece, se face o cură de 3 săptămâni, timp în care se administrează 100-160 mg de vitamina C organică zilnic. Această cură simplă îmbunătăţeşte circulaţia sanguină prin vasele capilare, amplifică tonusul fizic şi psihic, ajutând la o mai bună adaptare la temperaturile scăzute.

Artrită

Vitamina C joacă un rol activ în prevenirea şi sto­parea evoluţiei acestei afecţiuni. În plus, multe dintre fructele roşii bogate în vitamina C, cum ar fi măceşele sau acerola, conţin şi alte substanţe ajutătoare, care sti­mulează refacerea finelor ţesuturi cartilaginoase din articulaţii, afectate de boală. Toam­na, când este o ade­vărată bogăţie de fructe proaspete, bogate în vitamina C, se recomandă curele cu mere, pere, măceşe, coarne, gutui, consumate cu tot cu coajă. La venirea iernii, se ţin tratamente cu vitamina C organică, extrasă din fructe, câte 100-120 mg pe zi.

Fracturi, osteomielită

Vitamina C organică este un accelerator de refa­cere a ţesutului osos distrus de o fractură. Mai mult, da­torită efectului său de stimulare imunitară, acidul as­corbic natural ajută la vindecarea infecţiilor care afec­tează ţesutul osos, fiind un excelent adjuvant la antibioticele specifice. Se administrează câte 200 mg pe zi de vitamina C organică, în cure de 30 de zile mi­nimum.

Fumat

Foarte adesea, inhalarea fumului din “iarba dracu­lui” este comparată de oamenii de ştiinţă cu o fabrică uriaşă de radicali liberi, adică de sub­stanţe care dis­trug celulele şi îmbătrânesc ţesuturile organismului. Din acest motiv, la fumători, orga­nis­­mul are o foa­me imensă de vita­mina C, pe care o fo­loseşte ca princi­pa­lă armă de apărare contra acestor radi­cali liberi. Ca atare, a­matorii de nicotină tre­buie să se orien­teze spre o hrană foarte bo­gată în vitamina C şi spre suplimentele cu vitami­na C organică, în­tocmai ca cei ca­re tră­iesc într-un mediu po­luat cu noxe (de pildă, în ve­cinătatea unei centrale pe căr­bune).

Precauţii şi contraindicaţii

Vitamina C este, practic, lip­sită de toxicitate. În caz de su­pra­do­zare, eventualul surplus se eli­mină prin urină, într-un interval de 24 de ore. După ingerarea unei cantităţi exagerate de vitamina C pot apărea, totuşi, diareea şi, foarte rar, erupţii pe piele.
La copii, vitamina C are aceleaşi reacţii adverse minore, dar, întrucât ei au un sistem digestiv mai sen­sibil, trebuie evitată supradozarea.

Articol preluat de aici.