Oua “de o mie de ani”

Oua “de o mie de ani”

Deşi se numesc ouă „de o mie de ani’’, ele nu sunt conservate decât aproximativ patru luni. în majoritatea culturilor au apărut modalităţi de a conserva ouăle adunate în perioadele de abundenţă, însă chinezii au inventat un procedeu prin care au transformat ouăle conservate într-o experienţă culinară unică.

Intr-o infuzie de ceai se dizolvă cenuşă de lemn, var nestins şi sare, până se obţine o pastă. Fiecare ou este dat prin această pastă, apoi tăvălit în târâte de orez şi pus la păstrat într-un borcan sau coş. După patru luni, ouăle pot fi mâncate. (O metodă simplificată dispreţuită însă de cunoscători, presupune înmuierea ouâlor în leşie cu sare, timp de zece zile şi conservarea lor, câteva săptămâni, în plastic.)

Când ouăle sunt gata, se sparge stratul format prin întărirea pastei. Coaja oului a căpătat o cujpare asemănătoare chihlimbarului, în interior, albuşul de ou s-a transformat într-un gel translucid, maro-albastrui, iar gălbenuşul este colorat în nuanţe de verde.

Gălbenuşul are un gust asemănător cu al unei brânze învechite şi este cea mai gustoasă parte a oului. Ouăle „de o mie de ani” se taie în sferturi şi se mănâncă reci cu condimente, sau se taie în cuburi şi se servesc cu congee, un terci de orez foarte îndrăgit de druzi.