Mirtul

Mirtul creşte în sălbăticie în sudul Europei, în Africa de Nord şi în Orientul Mijlociu. Floarea e asociată cu Afrodita, zeiţa dragostei.

Romanii foloseau mirtul pentru a decora mesele la nunţi şi este încă utilizat în acest scop în Orientul Mijlociu.

Frunzele verzi şi lucioase au o aromă puternică şi oferă un iz dulce şi condimentat de portocală în mâncăruri, iar uleiul se foloseşte la prepararea parfumurilor. Din punct de vedere medical, mirtul conţine agenţi antiseptici puternici, astringenţi şi decongestionanţi.

De-a lungul secolelor, frunzele şi fructele au fost folosite în bucătărie. Crenguţe de mirt pot fi aşezate sub friptura de pui sau porc, peste cărbunii încinşi sau deasupra cărnii puse pe grătar, pentru ca aceasta să capete un gust condimentat şi aromat.

Tocaţi frunzele şi adăugaţi-le în umplutura pentru friptura de porc sau vânat. Frunzele se folosesc pentru a da gust vinului sau altor băuturi alcoolice tari şi se pot adăuga în siropul de zahăr pentru a-i oferi un gust de citrice.

Fructele se usucă şi se macină precum cele de ienupăr – sunt folosite pe scară largă în Orientul Mijlociu, unde sunt cunoscute sub numele de mursins. Puteţi usca florile, mugurii, fructele şi frunzele.

Frunzele verzi se pot culege pe tot parcursul anului şi se lasă în oţet pentru a obţine un sos condimentat, cu gust de citrice.

Mirtul