Medicamente din flori de soc

Printeaza

Florile de soc sunt printre cele mai puternice plante de primăvară din flora noastră medicinală. Acum, în mai, le găsim în toate zonele ţării, încântându-ne cu dantela albă a inflorescenţelor şi cu aroma lor.

În cele ce urmează, vă descriem modul lor de preparare, pentru a obţine medicamente 100% naturale, pe care să le utilizaţi cu folos, într-o mulţime de boli .

Deşi nu este prea înalt şi nici viguros, Socul ascunde o forţă nebănuită. Dovadă este arealul său uriaş, care porneşte din zonele semiaride din Orientul Mijlociu şi se sfârşeşte tocmai în nordul Europei, cuprinzând şi o parte din Africa.

Această uimitoare putere de adaptare a socului se da­torează arsenalului de substanţe active produse în scoar­ţa, frunzele şi florile sale. Dintre toate părţile lui, din punct de vedere medicinal, florile sunt cel mai bine tolerate de organism, putând fi folosite vreme în­delungată cu o acţiune diversă.

Recoltarea

Culesul florilor de soc se face pe cât posibil în zile însorite, când conţin maximum de principii vindecătoare. Recoltarea se face prin tăierea buche­ţelelor de flori de pe ramuri, alegân­du-le pe cele abia deschise, cu o culoare albă-verzuie.

După culegere, florile vor fi puse la soare, cât mai răsfirate posibil, pen­tru uscare, după care se depozitează într-un săculeţ sau într-o sacoşă în care să pătrundă aer, pentru că altfel se vor încinge, se vor înnegri şi se vor strica foarte ra­pid. Proaspete, florile de soc se folo­sesc la obţinerea binecunoscutei socate sau a siropu­lui, în timp ce uscate, sunt admi­nistrate în scop terapeutic, sub formă de infuzie com­binată, pulbere, tinctură sau ulei.

Procesul de uscare este finalizat atunci când flo­rile de soc au codiţele tari şi casante, iar petalele ca­pătă o tentă ceva mai gălbuie. Ele constituie materia primă pentru câteva preparate medicinale foarte eficiente, despre care vom vorbi în acest articol.

Socata

Foarte apreciată pentru gustul şi aroma sa, are şi calităţi terapeutice deosebite.

Mod de preparare: se iau 12 ciorchini de flori de soc şi se spală de praf sau musculiţe, apoi se toacă bine şi se pun într-un borcan de patru-cinci litri. Se adaugă sucul de la 2 lămâi, 300 de grame de miere, şi 3 litri de apă de izvor. Se amestecă totul foarte bine, până când mierea se dizolvă.

Se acoperă borcanul cu o farfurioară şi se lasă să fermenteze vreme de trei-patru zile, la temperatura camerei. Când lichidul din interiorul borcanului a căpătat miros pregnant de soc şi are un gust uşor înţepător, socata se filtrează şi se pune în sticle de un litru la frigider.

Indicaţii terapeutice:

Retenţia de lichide este rapid ameliorată de acţiunea florilor de soc asupra rinichilor, a căror ac­tivitate o stimulează, ajutând la eliminarea surplusului de apă din ţesuturi, tratând eficient umflarea mâinilor şi a picioarelor.

Pietrele la rinichi – un litru şi jumătate de so­cată, consumat zilnic, produce o puternică diureză, care ajută la eliminarea nisipului şi la prevenirea formării pietrelor la rinichi.

Reacţiile alergice sunt calmate de anumite substanţe din socată, numite flavo­noide, care reduc reactivitatea sistemului imu­nitar la alergeni. În alergiile respiratorii, socata are şi o acţiune de eliminare (prin ex­pectoraţie) şi de reducere a secreţiilor în exces din arborele bronşic.

Infuzia combinată de flori de soc

Medicamente din flori de soc

Nu are gustul atât de agreabil al socatei, dar este de câteva ori mai bogată în prin­cipii active decât aceasta, fiind un adevărat medi­cament.

Mod de preparare: se pun 3-4 lingu­riţe de flori de soc mărunţite la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Lichi­dul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se fil­trează. În final, se amestecă cele două extracte, obţi­nându-se cca un litru de preparat, care se foloseşte intern sau extern.

Indicaţii terapeutice:

Rinită şi sinuzită – sunt eficient combătute de infuzia combinată de flori de soc, care are efecte antibiotice şi antialer­gice puternice. Se ţin cure a câte 30 de zile, în care se bea câte un litru de infuzie com­binată pe zi.

Tratamente cu sedative, an­xio­litice şi somnifere de sinteză – florile de soc, administrate în paralel cu medica­mente cu acţiune sedativă asupra sistemu­lui nervos central, cum ar fi fe­no­barbitalul sau morfina, reduc specta­culos efectele adverse ale acestora. Mai mult, după ce se întrerupe administrarea lor, tratamentul cu flori de soc ajută la re­venirea mai rapidă a activităţii ner­voase la normal.

Dependenţa de droguri şi alcool – principiile active din florile de soc reduc dependenţa de anumite droguri (cannabis, haşiş, ecstasy) sau seda­tive de sinteză. Se foloseşte infuzia combinată de flori de soc, din care se bea câte o cană, de trei ori pe zi. O cură durează o lună – o lună şi jumătate, după care se fa­ce o pauză de două săptămâni, apoi se poate relua.

Infuzia fierbinte (ceaiul) de soc

Se foloseşte, de regulă, doar ca remediu de urgen­ţă, pentru efectul său rapid de mobilizare a sistemului imunitar, de combatere a durerii şi a inflamaţiei.

Mod de preparare: infuzia fierbinte se prepară prin opărirea unei linguriţe de plantă uscată şi mărun­ţită, cu o cană (250 ml) de apă cloco­tită, după care se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtrează şi se con­sumă cât mai caldă posibil.

Indicaţii terapeutice:

Infecţiile gripale – sunt tratate eficient, chiar la debutul lor, prin ad­ministrarea a 2-3 căni de infuzie fier­binte de flori de soc. Aceasta creşte temperatura corpu­lui, ajutând sistemul imu­ni­tar să lupte mai bine contra vi­ruşilor sau bacteriilor. De aseme­nea, reduce durerile musculare sau de cap, ajută la relaxarea cor­pu­lui, dar şi la menţinerea tonusului psihic.

Cistitele acute – se bea mini­mum un litru de infuzie fierbinte pe zi, vreme de trei zile. Acest trata­ment creşte diureza, reduce durerea la uri­nare şi, cel mai important, creşte eficienţa antibio­ticelor de sinte­ză sau naturale (ulei de oregano, se­minţe de grepfruit, merişor).

Bronşitele bacteriene – sunt tratate mai eficient atunci când folosim, pe lângă medicamentele prescrise de medic, infuzia fierbinte de flori de soc. A­ceasta are o acţiune antifebrilă similară cu cea a aspi­­rinei, producând vasodilataţie şi o transpiraţie pu­ter­nică, după care, gradat, temperatura corpului se va normaliza. Este un remediu foarte eficient şi, spre deo­sebire de febrifugele de sinteză, nu deprimă siste­mul imunitar şi nu “încurcă” mecanismul febrei, care este un mijloc natural de apărare al corpului împotriva infecţiei cu bacterii.

Pulberea de soc

Este un preparat de cursă lungă, folosit în tratarea afecţiunilor cronice. Simplu de preparat şi păstrat, organismul îl tolerează foarte bine, în curele de lungă durată.

Mod de preparare: se obţine prin măcinarea fină cu râşniţa electrică de cafea a florilor uscate de soc. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o peri­­oadă de maximum 3 săptămâni (deoarece unele prin­cipii se deteriorează după această perioadă de timp). De regulă, se administrează de 3 ori pe zi, câte o lin­guriţă rasă, pe stomacul gol.

Indicaţii terapeutice:

Hipertensiune – este combătută de florile de soc, care stimulează puternic eliminarea surplusului de apă din organism şi are şi un efect vasodilatator. În plus, reduce colesterolul rău (LDL) şi trigliceridele din sânge, împiedicând depunerea lor pe artere. Se ţin cure de 30 de zile, cu o săptămână de pauză, timp în care se administrează câte o linguriţă de pulbere de soc, de patru ori pe zi.

Bronşită cronică, bronşită astmatiformă – principiile active din florile de soc reduc inflamaţia căilor respiratorii, ajută la eliminarea secreţiilor în exces, amplifică local capacitatea naturală de luptă a organismului împotriva infecţiei. De asemenea, au o acţiune foarte interesantă de prevenire şi de combatere a excesului de mucus din organism, mai ales de pe căile respiratorii. Se ia câte o linguriţă de pulbere de soc, de patru ori pe zi, până la vindecare. Efectul este de câteva ori mai puternic dacă asociem pulberea de soc cu extractul de panseluţă sălbatică.

Precauţii şi contraindicaţii

Florile de soc se vor administra cu prudenţă pe pe­ri­oada sarcinii şi a alăptarii. Persoanele cu predis­poziţie alergică vor lua la început doze mici, iar în cazul în care apar iritaţii pe piele, dificultăţi în res­piraţie, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va întrerupe.

 

Articol preluat de aici.

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Restaurante de Lux.