Iodul natural (secretele iodului)

De ase­menea, nu şi-ar putea coordona bătăile inimii, con­tracţiile muşchilor şi nici nu şi-ar putea dobândi şi menţine rezistenţa oaselor. Fără acest oligo­ele­ment din tiroidă nu putem gândi şi nu ne putem dezvolta intelectual.

Inte­resant este, însă, că maximum 30% din iodul organismului este concentrat în tiroidă, restul de 70% fiind prezent în ţesuturi şi organe, la care nu ne-am aş­tep­ta, cum ar fi ochii sau glandele sali­vare, pereţii arteriali, mucoasa gastrică, lichidul cerebro-spinal ori glanda ma­mară. Ce face iodul în aceste ţesuturi?

Medicina secolului XXI nu prea ştie să ne răspundă la această întrebare, iodul fiind printre cei mai enigmatici nutrienţi din organism.

Totuşi, se ştie că acest element are un rol important în procesele de apărare în faţa mi­crobilor, de dez­vol­tare a sistemului nervos al copiilor sau de auto-dis­trugere a celulelor maligne.

Deficitul de iod în organism

Cea mai importantă tulburare ce apare în orga­nism atunci când avem prea puţin iod este hipoti­roidismul, o afecţiune care se manifestă la aproxi­mativ 4% dintre adulţi, dar cu o certă tendinţă de creştere.

Simptomele hipotiroidismului produs de defici­enţa de iod sunt: oboseala extremă, înceti­neala proceselor mentale, de­presia uşoară, creşterea în greutate şi apariţia aşa nu­mitei guşe, scăderea temperaturii corpului şi sen­zaţia de frig.

La copii, deficitul de iod are efectele cele mai dramatice, pentru că le afectează grav dezvoltarea intelectuală, făcându-i să memoreze greu, să aibă o viteză de asociere şi deducţie slabă, dându-le înce­tineală în gândire, dar şi o coordo­na­re motorie defi­citară.

Nu în ultimul rând, defi­citul de iod afectează maturi­zarea sexuală, iar la femeile adulte, în ab­senţa acestui element, apar ciclurile anovulatorii şi infer­tilitatea.

Lipsa de iod mai creş­te riscul de tiroidită autoimună şi riscul de cancer tiroidian, dar unii cercetători consideră că lipsa de iod măreşte şi incidenţa cancerului de prostată, mamar, de col uterin şi ovarian.

În timpul sarcinii, deficitul de iod aduce după sine riscuri pentru ma­mă şi copil deopotrivă. Mamele riscă pusee de hi­per­tensiune, iar la copil se va dezvolta incomplet sistemul nervos central, deficitul extrem de iod con­ducând la apariţia aşa-numitului creti­nism.

Cum se ia iodul

Zilnic, un bărbat adult are nevoie de apro­xi­mativ 190 micrograme de iod, în timp ce femeile au un necesar de 210 micrograme pe zi. În România zilelor noastre, sarea este în mod obligatoriu iodată, indiferent dacă este de consum sau pentru gătit.

Aşadar, cel puţin la nivel teoretic, fiecare persoană care îşi să­rează mâncarea va avea un aport consis­tent din acest ele­ment.

La nivel prac­tic, iodizarea sării nu a rezol­vat totuşi pro­blema defi­citu­lui din acest ele­ment, pentru că realitatea bio­logică nu ţine cont de gândirea le­giui­torilor.

Există o mare dife­renţă între efectele iodului natural, prezent în legu­me, fructe şi alge, şi iodul de sinteză, care nu este decât o sub­stanţă anor­ganică, obţinută prin proce­dee industria­le.

Iodul na­tural conţine aşa-numiţii co-factori, adică substanţe organice care ajută la asimi­larea sa şi la îndeplinirea rolului său în proce­sele hormo­nale, imunitare, ner­voase etc.

Iată care sunt sursele cele mai bune de iod biologic: produsele lactate (laptele proaspăt, iaurtul), ceapa şi ustu­roiul verde, fasolea boabe, fasolea verde, ouăle fierte, sarea naturală de Himalaya, tonul, cartofii copţi.

Dintre fructe, cele mai bogate în acest element sunt: bananele, căp­şunile, prunele (mai ales cele uscate), merişorul.

De regulă, alimentele verzi, proaspete conţin iod nu în cantităţi foarte mari, dar perfect asimilabil şi însoţit de nutrienţi care îi amplifică acţiunea deto­xifiantă şi reglatoare hormonală.

Iodul de sinteză

Aşa cum spuneam, îl găsim în cantităţi însem­nate în sarea cea de toate zilele, care, obligatoriu, este îmbogăţită cu acest element, în ţara noastră existând şi o lege în acest sens.

Din păcate, în afară de această lege, nu există şi nişte studii care să ne arate cum a evoluat sănă­tatea oamenilor de când suntem obligaţi să înghiţim iod de sinteză.

Există me­dici, cum ar fi regretatul alergolog Maria Chirilă, care au afirmat că: “a acorda întregii populaţii a ţării numai un singur sortiment de sare iodată este un fel de experiment de tip Auschwitz”.

Este o afirmaţie dură, dar care scoate în evidenţă faptul că sarea iodată are o toxicitate ridicată, deoarece, pe lângă substanţa anorganică numită iodură de pota­siu, ea mai conţine doi stabilizatori, cel puţin con­tro­versaţi: E 535, adică ferocia­nura de sodiu, şi E 536, adică ferocianura de potasiu.

Acest amalgam de substanţe din sarea iodată este acuzat că ar fi res­pon­sabil de creş­terea incidenţei ti­roiditei autoimune, a nodulilor şi a can­cerului tiroidian, a aler­giilor, a cancerului la sân.

Capsulele cu iod natural

Sunt obţinute dintr-o catego­rie de plante care, probabil, are cea mai mare concentraţie de iod din lume şi anume: algele ma­rine.

Au fost descoperite specii de alge capabile să metabolizeze cantităţi uriaşe de iod, una dintre aceste specii, cunoscută sub nu­mele de Fucus vesiculosus sau Kelp, fiind cam­pioană absolută la acest element.

În această algă, iodul se găseşte alături de poli­zaharide, vita­mine din comple­xul B, magneziu şi zinc natural, precum şi mulţi alţi nutrienţi care fac acest oligoele­ment asimilabil şi îi dau maximum de eficienţă terapeutică.

Această algă mai este cunoscută şi pentru faptul că are în compoziţia sa substanţe cu un puternic efect antitumoral, dar şi de drenaj al enigmaticului sistem limfatic al organismului uman, fiind deosebit de bună pentru stimularea imu­nităţii.

Iată, în continuare, câteva dintre indicaţiile tera­peutice ale iodului natural, extras din această algă.

Iodul natural şi hipotiroidia

Acest oligoelement este poate cel mai puternic ajutor pentru reglarea pe cale naturală a activităţii glandei tiroide, atunci când aceasta îşi “încetineşte activitatea”.

O cantitate de doar 150-200 microgra­me de iod natural administrat zilnic are darul de a intensifica metabolismul, de a regla temperatura corpului (element de maximă importanţă în timpul sezonului rece), de a reda tonusul fizic şi de a con­solida sistemul osos.

Tiroida are nevoie de iod pen­tru a produce hormonii săi, tiroxina şi triiodo­tirona, care reglează în organism zeci de procese, influen­ţând decisiv nu doar fiziologia noastră, ci şi proce­sele de gândire şi chiar emoţiile.

Din acest motiv, la persoanele cu hipotiroidie, administrarea siste­matică de iod ajută la redobândirea optimis­mului şi a tonusului psihic, la creşterea capacităţii de concen­trare mentală şi de memorare, cres­când eficienţa în muncă şi în activităţile zilnice.

Iodul natural şi copiii

Mulţi părinţi preferă să nu le prepare celor mici mâncare cu sare iodată, din cauza potenţialului to­xic, în special alergen, al acesteia, preferând varian­tele disponibile în magazinele naturiste, de sare na­turală.

La aceşti copii, pre­cum şi la cei obligaţi să ţină regimuri fără sare (din cauza medicaţiei sau a unor afec­ţiuni) suplimentarea dietei cu iod natural este obligatorie pentru o dezvoltare sănă­toasă a sistemului lor nervos.

Iodul extras din alge nu doar că ajută la normalizarea unor procese cognitive, cum ar fi memorarea, deducţia sau corelarea, dar contribuie şi la dezvoltarea normală şi sănă­toasă a oaselor şi danturii ce­lor mici.

De asemenea, iodul natural este un factor activ în dezvoltarea şi men­ţinerea capacităţii naturale de apărare a organis­mului în faţa infecţiilor.

Iodul natural, obezitatea şi slăbitul

Extractul din alga Fucus vesiculosus, cea mai populară sursă de iod, este adesea folosit pentru curele de slăbit.

Pur şi simplu, acest element inten­sifică metabolismul, cu alte cuvinte, arderile de calorii din organismul uman făcându-ne să consu­măm mai multă energie când efectuăm efort, dar – atenţie! – şi atunci când suntem în repaus.

Practic, în timpul curei cu iod din această algă (durează 4 săptămâni), consumul sporit de energie va deter­mina organismul să apeleze la rezervele de grăsime, care vor fi consumate gradat, făcându-ne să scădem în greutate.

Desigur, nu vom slăbi un kilogram pe zi, dopându-ne cu iod (ar fi periculos pentru sănă­tate), dar iodul ne va ajuta, cu siguranţă, să îmbu­nătăţim efectele unui regim alimentar sănătos şi ale sportului.

Iodul natural, părul şi unghiile

Suplimentat chiar în cantităţi mici, iodul este un stimulator al creşterii aşa-numitului ţesut chera­tinos, adică a părului şi a unghiilor.

Evident, rezul­tatele apar după cel puţin trei luni de cură, creşterea acestor ţesuturi fiind lentă, iar modificarea lor în bine apărând în timp.

Iodul natural face ca firul de păr să dezvolte o structură mai omogenă şi să capete o rezistenţă mai mare la rupere. La nivelul un­ghiilor, ţesutul cheratinos va deveni, la rândul său, mai elastic şi mai rezistent, căpătând un aspect mai uniform şi regulat.

Pe lângă iodul din alge, se re­comandă şi ingerarea de siliciu natural, extras din coada-calului (Equisetum arvense) sau din urzică (Urtica dioica), combinaţia: iod + siliciu fiind im­batabilă pentru îmbunătăţirea aspectului părului şi al unghiilor.

Iodul natural şi contaminarea cu metale radioactive sau mercur

Un aspect, din păcate, puţin cunoscut este că, în cazul expunerii accidentale la radiaţii de tip beta sau gama, cum ar fi în situaţia emisiilor apărute în cazul avariilor la echipamentele nucleare, adminis­trarea de iod este prima măsură de ajutor.

Una-două capsu­le de iod natural, administrate zilnic, în pri­mele zile de expunere la radiaţii, sunt esenţiale pentru a reduce riscul de contaminare.

O altă măsură de decontaminare, odată ce am fost expuşi la emisii radioactive, sunt curele de 4 săp­tămâni cu iod natural, din care se iau 300-400 micrograme pe zi.

Pe lângă iod, pentru a accelera decontaminarea, se recomandă şi administrarea sâm­burilor de caise sau mere (conţin mici cantităţi de acid cianhidric, care de asemenea ajută la elimi­na­rea metalelor grele şi radioactive), precum şi a zeolitului silicic, care este un adevărat magnet pentru metalele radioactive pe care le va scoate din organism prin procesele de eliminare normale.

Aceeaşi cură cu iod, folosită pentru deconta­mi­narea radioactivă, este valabilă şi contra intoxicaţiei cu mercur a organismului.

Iodul natural şi infecţiile

Iodul din legume, fructe şi alge marine repre­zintă o excelentă protecţie împotriva bacteriilor care afectează plă­mânii, aparatul urinar sau căile respi­ratorii superioare.

Aşadar, dacă suferiţi de pneu­monii, sinuzite, cistite sau bronşite recidivante, o cură de 3-4 săptămâni cu iod na­tu­ral poate avea un efect decisiv pentru vindecare.

Cu excepţia persoa­nelor cu hipertiroidie, administrarea acestui element nu are efecte adverse, nu intră în contra­dicţie cu nici un alt tratament cu antibiotice, na­tu­rale sau de sinteză.

Iodul natural şi cancerul

Acest oligoelement are un rol foarte important în prevenirea şi combaterea bolilor tumorale de toa­te felurile.

Mai exact, iodul din organism are rolul de ucigaş indirect al celulelor canceroase, un nivel suficient de iod într-un loc afectat de cancer având efectul de a “reaminti” celulelor din compo­ziţia tu­morii că au un program de autodistrugere (program cu apoptoză) şi determinându-le să se sinucidă.

La persoanele sănătoase, iodul participă la un adevărat proces de sortare a celulelor, lăsându-le neafectate pe cele sănătoase şi determinându-le să se auto­dis­trugă pe cele care au suferit mutaţii, având potenţial malign.

Precauţii la administrarea iodului

De regulă, iodul natural administrat în doze normale (în jur de 200 micrograme pentru adulţi şi copii şi 300 micrograme pentru femeile însăr­ci­nate) nu are efecte adverse, fiind o substanţă de ori­gine vegetală, perfect compatibilă cu organismul uman.

Pro­blemele pot apărea atunci când este supradozat, deşi – de regulă – organis­mul ştie să elimine surplu­sul de iod, atunci când acesta este în formă orga­nică.

Problemele cele mai mari apar atunci când iodul natural este admi­nistrat îm­pre­ună cu cel de sinteză, prezent în sarea de bucătărie, acumu­larea acestuia în exces putând produce hi­pertiroidie, noduli tiroidieni, precum şi tiroidită autoimună.

Aşadar, reco­man­darea este să folosiţi tipuri de sare naturală, ne-iodată, din magazinele na­tu­riste, pre­ferând să vă suplimentaţi iodul din sur­se naturale, adică alimente şi suplimente de alge, în dozele reco­mandate.