Ingredientele necesare pentru prepararea unui cocktail bun (I)

Printeaza

Ingrediente necesare pentru a pre­para un cocktail bun I

Pentru a pregăti cele mai bune băuturi, în afară de un reţetar bun şi de amestecarea cu grijă a dozelor, este necesar să se folosească ingrediente de bună calitate. Lichiorurile, distilatele, vinurile, şampania şi sucurile de fructe trebuie să fie întotdeauna de marcă bună, pentru ca rezultatul final să nu fie compromis chiar şi de un singur ingredient de calitate inferioară.

 

Armagnachttp://z.about.com/d/gofrance/1/0/O/5/armagnac.jpg

Distilat din vin produs în Franţa, în regiunea Midi-Pyrenees, depar­tamentul Ge’rs, parţial în departamentul Tarn-et-Garonne şi parţial în Haute-Garonne. Acest vast teritoriu se împarte în trei zone de producţie. Prima este cea care produce aşa nuumitul Bas-Armagnac, sortimentul cel mai frecvent folosit în Occident, şi are în cuprinsul său zona cea mai preţuită, Grand-Bas; acest sortiment şi subsortimentul respectiv repre­zintă elita acestui preţios distilat, cu rachiuri foarte fine şi parfumate, în a doua zonă, numită Tenareze şi situată mai în centrul ţării decât cea dinainte, se produc sortimente de ţuică parfumate şi dense. A treia, cea mai întinsă, situată în sud, este Haut-Armagnac, unde se produc distilate mai puţin preţioase, dar mai agresive, destinate utilizării în producţia de lichioruri sau ca rachiu pentru conservarea fructelor în alcool, în funcţie de zona de producţie şi de timpul de învechire a distilatului, pe eticheta de comercializare a produsului există diferite menţiuni: Trois Etoiles, Coronnes, Monopole. Selection de Luxe, când rachiul este vechi de cel puţin 3 ani; V.O., V.S.O.P., când rachiul este vechi de cel puţin 5 ani; Extra, Hors d’Age. Napoleon, Vieille Reserve, X.O, când produsul depăşeşte 5 ani (10, 15, 20 etc.). Tot pe etichete poate fi menţionată amestecarea unor distilate cu vechime diferită: în aceste cazuri, denu­mirea folosită se referă la rachiul cu vechimea cea mai mică.

 

 

Brandy

Distilat din vin produs în aproape toate zonele viticole din lume. cu caracteristici organoleptice câteodată mult diferite, în funcţie de ţara în care sunt produse. Brandy-ul italian, numit şi arzente, se obţine din distilarea unor vinuri de bună calitate şi este ţinut mult timp să se învechească în butoaie de gorun de Slavonia sau în butoiaşe mici din lemn de stejar, acest sortiment de rachiu fiind cel mai căutat. Este, fără discuţie, unul dintre cele mai bune rachiuri care există. Brandy-ul franţuzesc, rudă îndepărtată a mult mai preţiosului cognac, este obţinut din vinuri mediocre, iar produsul final nu este de o calitate deosebită. Brandy-ul grecesc, obţinut din vinuri puternic alcoolizate şi ţinut la învechit în butoaie de gorun, este dres cu zahăr ars (caramel) şi cu extracte vegetale; este, în general, un rachiu de calitate destul de bună. Brandy-ul portughez, numit şi aguardente şi însoţit de denumirea geografică a vinului utilizat, este un produs de bună calitate. Brandy-ul spaniol, numit şi aguardiente, cunoscut pe piaţa internă şi sub denumirea de conac, este un rachiu bun şi, uneori, de o calitate excelentă, obţinut din diferite soiuri de vin provenite din mai multe podgorii, distilate în special în partea de sud a ţării, în Andalusia, la Jerez de la Frontera şi în regiunea Penedes. Brandy-ul german, numit şi weinbrand, este obţinut din vinuri provenite din bazinul Mării Mediterane; este un brandy de calitate. De un interes special se bucură sortimentele de brandy produse în Comunitatea Statelor Independente, depăşit calitativ doar de distilatul naţional (vodka), pro­venite din Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Moldova. Demne de menţionat sunt varietăţile de brandy israelian, mexican, chilian, peruan (denumit pisco şi vândut în clasicele recipiente din ceramică), american (obţinut din vinuri tinere provenite din California) şi cel australian (obţinut din vinuri provenite din zona sudică a ţării, din jurul oraşului Adelaide).

 

 

Cachasa

http://farm1.static.flickr.com/205/442590625_e0b792cbb6.jpg

 

Numită aguardente de cana şi, local, pinga sau pinga gancia, este băutura naţională braziliană, obţinută, la fel ca marea majoritate a disti­latelor din trestie de zahăr, prin fermentarea şi distilarea ulterioară a melasei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calvados

Rachiu din cidru, produs în nordul Franţei şi în Normandia. Pentru producerea cidrului sunt utilizate 48 de soiuri şi varietăţi de mere, la care se pot adăuga pere, în proporţie de 15 %. Acest amestec de fructe este strivit în prese speciale, iar lichidul obţinut, filtrat şi lăsat să fermenteze, se lasă la învechit timp de aproximativ 6 luni. După aceea, poate fi distilat în alambicuri speciale. Rachiul obţinut va fi lăsat la învechit în butoaie din lemn de gorun sau de castan. Pe etichetele sticlelor aflate în comerţ este indicată durata învechirii: Trois Etoiles, Trois Pommes pentru varietăţile de Calvados vechi de 2 ani; Reserve, Vieux pentru o vechime de până la 3 ani; V. O., Vieille Reserve, 4 ani;V.S.O.P., Gran Reserve, 5 ani; Extra, Napoleon. Hors d’Age, de la 6 la 10; Age Inconnu, peste 10 ani de învechire. La fel ca pentru toate distilatele franţuzeşti, producătorul are, în plus. posibilitatea de a amesteca rachiuri din ani diferiţi, în proporţii variabile, punând în vânzare produsul cu indicarea pe etichete a celui mai tânăr rachiu folosit.

Cognac

Distilat din vin, produs în Franţa, în departamentele Charente, Charente Maritime, Dordogne şi Deux Sevres, aflate în vestul ţării, în funcţie de condiţiile climatice şi, mai ales, de tipurile diferite de soluri, au fost stabilite şase tipuri de podgorii: Grande Champagne, unde se produc cele mai bune rachiuri, numite Premier Cru du Cognac, destinate unei învechiri îndelungate; Fetite Champagne, unde sunt produse rachiuri fine şi foarte apreciate, destinate unei învechiri prelungite; Borderies, unde se produc rachiuri delicate destinate în cea mai mare parte unor combinaţii cu primele două; Fins Bois, unde se produc rachiuri uşoare şi destul de căutate, destinate unei maturări nu prea îndelungate şi amestecate, după aceea, cu rachiuri mai consistente; Bons Bois, unde se produc rachiuri mai populare; Bois Communs sau Bois Ordinairea, unde sunt produse rachiuri pentru amestecuri din care rezultă lichioruri, sau se folosesc la conservarea fructelor în alcool, în funcţie de timpul de maturare în butoaie sau în faza de amestecare şi luând în considerare vârsta celui mai tânăr rachiu utilizat, vom găsi următoarele inscripţii pe etichete: Trois Etoiles, care indică un amestec de coniac în care cel mai tânăr are 3 ani de învechire, iar vârsta medie a produsului îmbuteliat este de 3-5 ani; V.S.O.P., V.S.O., V.O., Reserve indică un amestec de coniac în care cel mai tânăr a fost ţinut 5 ani la învechire, iar vârsta medie a distilatului este cuprinsă între .10 şi 15 ani; inscripţiile Napoleon, Vieille Reserve, Cordon Bleu, Extra, Triomphe, X.O. indică un amestec de coniac în care distilatul cel mai tânăr a fost ţinut la învechire mai mult de 7 ani şi vârsta medie a produsului este cuprinsă între 15 şi 20 de ani. Când pe etichetă apar cuvintele Fine Champagne Cognac, înseamnă că produsul a fost completat cu distilate provenite din Grande Champagne şi din Petite Champagne.

 

 

Gin

http://msnbcmedia3.msn.com/j/msnbc/Components/Photos/060801/060801_ginTonic_vmed_12p.widec.jpgDistilat produs acum în toată lumea, obţinut din redistilarea alcoolului etilic de origine agricolă obţinut, în funcţie de ţara de origine, din porumb, secară, sfeclă de zahăr, vin, trestie de zahăr etc., aromatizat cu fructe de ienupăr (Juniperus communis) şi completat, în proporţii reduse, cu alte aromatizante ca prune sălbatice, angelică, coriandru, coajă de lămâie, ginestră etc. La sfârşitul distilării, produsul este adus la o gradaţie alcoolică variind între 40 şi 45 ° prin adăugarea de apă demineralizată. Ginul este comercializat fără a mai trece printr-un proces de învechire, cu excepţia celui produs în Olanda (ţara sa de origine), denumit geneva sau genever. Pe piaţa mondială, se pot găsi multe tipuri de gin, unele dintre ele nefiind de o calitate prea bună pentru că sunt produse din alcool de origine agricolă, cu folosirea unor esenţe gata preparate. Printre sortimentele existente în comerţ semnalăm, în afară de cel olandez deja menţionat, London Dry Gin, cel mai cunoscut şi mai mai bine vândut, Plymouth Gin, mai puţin sec decât precedentul, Old Tom Gin, mai dulce şi mai aromat decât toate, Sloe Gin, cu gust bine definit de prune şi sortimentele aromatizate Orange Gin şi Lemon Gin.

 

 

Grappa

Termen exclusiv italienesc care denumeşte distilatul naţional. Produsul se obţine prin distilarea directă doar a drojdiilor de vin, nu şi a lichidelor rezultate din strivirea sâmburilor, spălarea sau dizolvarea drojdiei. Se deosebeşte de alte spirtoase obţinute din aceeaşi materie primă mai întâi prin prezenţa obligatorie a materiei solide în alambic pe parcursul procesului de distilare. Drojdia este de două feluri: „nefermentată”, când este separată de must înainte ca acesta să înceapă să fermenteze şi „fermentată”, când este separată de vin. Din punct de vedere organoleptic, sortimentele de grappa sunt clasificate în: „tinere”, dacă sunt păstrate în vase neutre (oţel inoxidabil sau sticlă) pentru finisare prin tratamente ca filtrarea, refrigerarea şi reducerea gradaţiei alcoolice şi înainte de punerea în vânzare pe piaţă; „învechite”, când, după tratamentele specifice, sunt lăsate la maturare în butoaie de lemn timp de cel puţin 6 luni; „aromatizate”, când, datorită unor plante sau altor substanţe aromatizante, capătă un colorit şi un parfum diferite de cele originale.

 

 

Mezcal

http://www.ianchadwick.com/tequila/images/scorpion_mezcal_01.jpgRachiu originar din regiunea mexicană Oaxaca şi a cărui producţie este concentrată în patru oraşe, cel mai important fiind Santiago Matatlân. Materia primă pentru producerea mezcal-ului este o varietate de agave, numită maguey espadin. După circa 10 ani de dezvoltare, frunzele de la suprafaţă sunt tăiate direct pe câmpul unde este cultivată planta, recoltându-se bulbii mari, asemănători unor fructe de ananas, cântărind 70-100 de kg şi numiţipignas. La distilerie, sunt tăiaţi în bucăţi, puşi în cuptoare subterane speciale şi încălziţi timp de 70 de ore. Materia primă obţinută în acest fel este strivită pentru a putea fi separată de fibrele lemnoase, iar pulpa brună obţinută este lăsată să fermenteze în zăcători mari de lemn. După un asemenea proces, produsul este gata pentru distilare. Pusă de obicei, imediat în vânzare, de câţiva ani se vinde şi în sortimentul Reposado, după învechirea în butoaie de stejar. O caracte­ristică importantă a mezcal-ului este că, în sticlă, este introdus şi viermele plantei de agavă, numit gusano.

1 comentariu

  1. Maria Popescu

    Merita incercat !

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Restaurante de Lux.