Exista trei mari varietăţi de cicoare, dar cea mai comună este Witloof, sau cicoarea belgiană. Are un cap compact şi alungit, numit chicon, care poate fi gătit sau servit în salată, ca frunză amară. Rădăcirile sunt prăjite şi amestecate cu cafeaua (în specal în Franţa). Rădăcinile tinere au un gust de caramel, uşor amărui, iar […]
Despre Musetel (Chamaemelum). Muşeţelul roman se plantează de obicei pe peluză şi emană un miros liniştitor în serile de vară. Cel sălbatic se foloseşte mai mult ca plantă medicinală, deşi în acest scop poate fi utilizată şi cealaltă specie. Din scrierile vechilor egipteni aflăm că şi ei foloseau muşeţelul. Probabil datorită florilor sale aurii, ei […]
Gălbenelele pot fi folosite în cosmetică, în medicină, ca vopsea pentru haine şi în bucătărie. Vechii egipteni îi venerau proprietăţile tămăduitoare, iar perşii şi grecii din Antichitate ornau mâncarea cu ele. Hinduşii de astăzi îşi decorează altarele şi templele cu gălbenele. In Europa, sunt folosite pentru a da gust supei şi mâncării preparate la cuptor […]
Fiind o plantă cunoscută bucătarilor, se crede că limba-mieiului înveseleşte şi inspiră curaj. Reputaţia ei de a „ridica moralul” datează de pe vremea lui John Gerard, care a inclus-o în faimoasele sale cărţi botanice şi a afirmat că limba-mielului, cu aromă de castravete, „alungă supărarea şi înveseleşte”. Limba-mielului conţine doze însemnate de potasiu, calciu şi […]
Despre hrean (Armoracia rusticana) Germanii şi danezii folosesc hreanul într-un sos pentru peşte, în timp ce în Marea Britanie e asociat cu tradiţionala carne de vită prăjită şi cu budinca de Yorkshire. Hreanul are un gust puternic, desfundând sinusurile; uleiurile sale volatile sunt eliberate pe măsură ce rădăcina e răzuită, dar se evaporă rapid şi […]
Despre tarhon (Artemisia dracunculus) Deşi nu e prea aromat, tarhonul are o uşoară aromă de piper, cu o urmă vagă de anason. Nu se ştie de unde provine, dar probabil că e originar din Asia şi a fost adus în Europa de către mauri atunci când au cucerit Spania, iar în restul Europei a ajuns […]
Se gaseste deseori pe marginea frumurilor prafoasa si in zonele salbatice din tinuturile cu clima temperata. Frunzele amare ale acestei plante sabatice se pot fierbe alături de păpădii, dar de obcei se foloseşte rădăcina pentru a prepara bere de păpădie şi de brusture. Gustul brusturelui este dulce-astringent, iar textura sa e lipicioasă. Ca medicament, se […]
Asmăţuiul are o aromă mai delicată decât pătrunjelul şi dă o senzaţie de căldură atunci când e mâncat crud. E foarte popular în bucătăria franceză, făcând parte dintre ierburile culinare tradiţionale denumite fines herbes. Originar din Europa de Sud-Est şi vestul Asiei, astăzi creşte peste tot. A fost adus în America de Nord de către […]
Legenda spune că angelica e un leac pentru cumă, ceea ce i-a consolidat renumele de plantă medicinală tradiţională, de protectoare împotriva răului şi de panaceu universal. Din punct de vedere medical, angelica se pare că are jn efect benefic asupra circulaţiei sângelui şi a celorlalte fluide şi e folosită in tratamentul cranpelor menstruale, al reţinerii […]
Apa de mărar, cunoscută ca poţiune carminativă, a fost folosită de-a lungul timpului pentru calmarea colicilor şi pentru a linişti bebeluşii. In Evul Mediu, mărarul era considerat o plantă fermecată şi, ca atare, era folosit în combaterea vrăjitoriei. Era utilizat, din acelaşi motiv, şi în poţiunile de dragoste. Mărarul e originar din Europa de Nord […]
Originară din America de Sud, această plantă a fost adusă în Europa de către conchistadorii spanioli în secolul al XVII-lea. Aici şi-a dobândit renumele pentru uleiurile sale parfumate, folosite pe scară largă în cosmetice şi diverse amestecuri. Planta este folosită cu scop medical, în cantităţi mici, pentru a alina congestia bronhiilor, indigestia, crampele şi greaţa. […]
Arpagicul face pane diu familia allium, care cuprinde, de asemenea, ceapa, usturoiul fi – surpriză! – crinul. A fost descoperit pentru prima dată cu peste 5 000 de ani în urmă în China. Arpagicul creşte cam peste tot în emisfera nordică, inclusiv în ţinuturile friguroase, cum sunt Siberia, Suedia şi America de Nord. Romanii au […]
In medicina tradiţională chineză, se consideră că-gustul acru aduce pace corpului, el fiind asociat cu ficatul, organ considerat un centru al emoţiilor. Bucătăria românească are doar câteva ingrediente care aduc în atenţie gustul acru şi niciunul nu este condiment, în schimb, în bucătăria din Orientul Mijlociu, un praf roşiatic, provenit din fructele arbustului Rhus coraria, […]
Beneficiile usturoiului. Usturoiul este un superaliment care ajută la scăderea colesterolului şi la încetinirea arterosclerozei. Un factor extrem de important este modul în care îl pregăteşti pentru a obţine maximum din beneficiile sale nutritive. Pentru mai mult gust şi aromă, zdrobeşte-l sau toacă-l cu 10 minute înainte de a-l prepara şi adaugă-l în mâncare după […]
Sofran – se adauga in cantitati mici, pentru a nu amari mancarea. Are un gust fin si coloreaza preparatele in galben. Se foloseste la gatirea sosurilor, orezului, si puiului. Este considerat un afrodiziac, dar are şi efect tonic pentru organism şi contribuie la reducerea durerilor menstruale. Tumeric – are gust uşor amărui şi, asemenea şofra- […]
Pentru o savoare deosebită, poţi face un amestec de condimente foarte potrivit pentru carnea de pui la grătar ori făcută pe plită. Amestecă: 1/2 ceşcuţă cu paprica -2 linguriţe cu oregano, 2 linguriţe cu chili, 1 linguriţă cu praf de usturoi, 1 linguriţă cu piper negru, 1/2 linguriţă cu muştar. Iar cu acest amestec, unge […]
Condimentele nu numai că dau gust si aromă mâncării, dar contin si anumiti nutrienti foarte buni pentru sănătate. Condimente precum usturoiul, piperul, nucşoara, rozmarinul, scorţişoara, curry, ghimbirul contribuie la reducerea presiunii arteriale, lată cum să le foloseşti pentru a prepara mâncăruri delicate: Oregano – este ideal pentru supe, salate, legume şi carne. Patrunjelul – se […]
Curry e un amestec de mirodenii care, după tradiţia indiană, ar trebui călite puţin în tigaie înainte de a fi folosite, pentru a le intensifica parfumul. In comerţ există trei feluri de curry ce se găsesc de obicei cu indicaţia mild (dulce), hot (picant), very hot (foarte picant), în funcţie de cantitatea de ardei […]
Înca din antichitate cimbrul a fost cultivat în zona mediteraneeana. Mai întâi au fost descoperite si apreciate virtutile medicale ale plantei si abia apoi aceasta a fost folosita în gastronomie ca planta aromata, condimentara. Soiuri de cimbru: Cimbrul comun, de câmp (Thymus vulgaris) are frunze mai lungi, cu marginile rasucite, pe fata inferioara, scurtpa roase […]
Chimenul are o lunga si fascinanta istorie. Era cunoscut înca de acum 5000 de ani, mari cantitati de chimen fiind gasite în piramidele egiptene. Romanii il foloseau pentru aromarea si conservarea carnii. Chimenul este amintit si în Biblie, unde se povesteste cum se treiera cu ajutorul unor nuiele. Aceasta practica se mai foloseste si în […]
Denumire stiintifica: Pimento officinalis sau Eugenia Pimenta Mai este cunoscut si sub numele de Piper de Jamaica sau Pimento. Ienibaharul este un fruct uscat asemanator piperului. Ienibaharul are un gust ciudat, în care se regasesc gusturile mai multor condimente, cum ar fi cuisoarele, scortisoara, piperul negru, ienuparul si fructele de padure. Arborele de ienibahar ajunge […]
Numele de sofran provine din cuvântul arab „za’faran“, care inseamna galben – culoarea sacra aleasa de calugarii budisti pentru pelerinele lor. Sofranul este foarte scump, in primul rând pentru ca se culege manual si apoi pentru ca e nevoie de 200.000 de flori pentru a obtine 450g de firisoare de sofran. Sofranul a fost recunoscut […]
Nucsoara este un fruct asemanator nucilor noastre, dar mai mic. A fost folosit înca din vechime, de pe vremea romanilor, drept condiment sau aromatizant al încaperilor. Fumigatiile cu nucsoara erau la mare moda în vremea aceea. Multa vreme portughezii au fost aceia care au detinut monopolul comertului cu nucsoara. Asta s-a întâmplat si datorita faptului […]
Ghimbirului i se mai spune ghimber sau ginger si se pare ca numele lui vine din limba sanscrita. A fost folosit drept condiment din cele mai vechi timpuri. Îl cunosteau vechii greci, care-l numeau zingiberi, dar a fost des folosit si în bucataria romanilor. De fapt, acestia din urma l-au luat cu ei în […]