Cimbrul

Înca din antichitate cimbrul a fost cultivat în zona mediteraneeana. Mai întâi au fost descoperite si apreciate virtutile medicale ale plantei si abia apoi aceasta a fost folosita în gastronomie ca planta aromata, condimentara.

Soiuri de cimbru:

Cimbrul comun, de câmp (Thymus vulgaris) are frunze mai lungi, cu marginile rasucite, pe fata inferioara, scurtpa roase si cu un miros usor amar. Creste spontan în zona Mediteranei.

I se mai spune si cimbru de iarna sau nemtesc, fiind cultivat mai ales în Vestul Europei si în Tarile Nordice. Tulpina lui este mai groasa decât la celelalte soiuri si poate creste pâna la înaltimea de 40 – 50cm. Are flori mici, roz, care pornesc de la subsuoara frunzelor.

Cimbrul de gradina (Satureja hortensis) are frunze ovale, lanceolate, cu marginea întreaga. Se aseamana cu cimbrul comun, dar nu creste atât de înalt ca acesta.

Florile sunt mici, albe-rozalii. I se mai spune si lamâita, lamâioara si era deosebit de apreciat în Evul Mediu, mai ales în bucatariile manastiresti. Acest soi de cimbru se foloseste la aromarea mâncarurilor si se adauga numai dupa ce mâncarea este gatita.

Daca se adauga înainte, în timpul fierberii, prajirii, degaja gust si miros amare care nu sunt apreciate. Cimbrul de gradina este raspândit azi pe tot globul si folosit peste tot în gastronomie.

Cimbrul salbatic, cimbrisorul, iarba cucului sau tamâita (Thymus serpyllum) creste mai ales în zonele montane, aride, pe soluri pietroase, nisipoase. Are nevoie de mult soare, de aceea prefera pasunile alpine.

Este raspândit în toata Europa si folosit peste tot atât în gastronomie, cât si în medicina populara si cosmetica traditionala. Are tulpini firave, care nu depasesc 10-15 cm înaltime si frunze mici, ovale sau alungite. Florile sunt roz- violete si au un miros foarte iute si puternic.

Cimbrul în bucatarie

Cimbrul, indiferent de sortiment, este folosit la aromarea, condimentarea si conservarea mâncarurilor. Se foloseste la mâncaruri greu digerabile, cum ar fi cele de fasole, mazare, varza, linte, vânat. Cimbrul este de nelipsit la aromarea mezelurilor si a preparatelor traditionale din carne de porc. Se foloseste si la preparate din carne de vita, pasare si peste.

În zonele montane, cu ajutorul cimbrisorului se prepara un sos deosebit de aromat care se foloseste la fripturi de porc sau vita. Cimbrul se foloseste la aromarea salatelor de legume. Salata de sfecla coapta, aromata cu cimbru si chimen pisat este delicioasa.

Untul de verdeturi se prepara din unt de casa în care se amesteca plante taiate cât mai fin: frunze de papadie tinere, frunze de usturoi salbatic, leurda, untisor, cimbru.

În stare proaspata cimbrul se potriveste cu preparate din oua (omleta, ochiuri), salate de rosii, brânzeturi.

Cimbrul este folosit, de asemenea, pentru aromarea lichiorurilor de casa.