Ceai de anghinare

Ceai de anghinare (Cynara scolymus L.) 

Descriere

Anghinarea a fost introdusă în terapeutică încă din secolul al Xl-lea.

Frunzele de anghinare se caracterizează prin efecte sigure asupra bolilor de ficat şi rinichi, având proprietatea de a mări secreţia biliară şi diureza, reglând în acelaşi timp procesul de formare a colesterolului.
In scopuri medicinale se folosesc frunzele.

Acţiune

Acţiune farmacodinamică. Excită secreţiile biliare, scade valoarea colesterolului din sânge, regenerează celulele hepatice şi măreste pofta de mâncare.

Utilizare

Ca diuretic, ceaiul se recomandă în nefritele acute şi cronice, deoarece măreşte volumul de urină şi favorizează în acelaşi timp eliminarea ureei şi a substanţelor toxice ce se formează la nivelul ficatului şi al rinichilor.

Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant în unele afecţiuni ale inimii, care se manifestă prin hipertensiune, ateroscleroză şi angină pectorală.
Intern în hepatita cronică. Activează funcţia antitoxică a ficatului. Are acţiune trofică, de hrănire a celulei hepatice. In colecistite acute şi cronice; constipaţie; vărsături; colită; hemoroizi; anghină pectorală şi diabet.

100 ml ceai se bea dimineaţa pe stomacul gol, după care bolnavul va sta întins timp de 20-30 de minute pe partea dreaptă. Restul conţinutului va fi băut în cursul aceleiaşi zile cu 30 minute înaintea meselor principale. Nu se supradozează întrucât provoacă colici hepatobiliare.

Intern: infuzie- 2 linguriţe frunze la 300 ml apă clocotită. După 10 zile se măreşte doza la 4 linguriţe, iar după încă 10 zile, 5 linguriţe la 300 ml apă clocotită.

Contraindicaţii:

Afecţiuni acute renale şi hepatobiliare.