Brusturele

Se găseşte deseori pe marginea drumurilor prăfoase şi în zonele sălbatice din ţinuturile cu climă temperată.

Frunzele amare ale acestei plante sabatice se pot fierbe alături de păpădii, dar de obicei se foloseşte rădăcina pentru a prepara bere de păpădie şi de brusture.

Gustul brusturelui este duce-astringent, iar textura sa e lipicioasă.

Rădăcinile brusturelui pot fi consumate crude – spălaţi-le şi decojiţi-le, apoi daţi-le pe râzătoare şi serviţi-le ca salată. Pot fi decojite şi gătite ca morcovii sau păstârnacul.

In Japonia, rădăcinile sunt tăiate în fâşii şi prăjite în tigaie sau sunt puse într-o salată fin condimentată, împreună cu alte rădăcini crude. Adăugaţi un sos de soia, seminţe prăjite de susan şi puţin ghimbir.

Decojiţi sau răzuiţi codiţele moi, apoi fierbeţi brusturele ca pe ţelină, după care adăugaţi-l la supe sau ciorbe. Tăiaţi cu grijă mugurii frunzelor şi adăugaţi câţiva (nu prea mulţi, pentru că sunt amari) la salată.

Cel mai bine e să folosiţi rădăcina proaspătă, deşi mugurii tineri pot fi uscaţi foarte bine.

Brusturele