Anasonul

Cu un miros şi un gust relativ dulci, asemănător celui de lemn dulce, anasonul a fost cultivat iniţial în Egiptul antic şi apoi răspândit în lumea arabă, romană şi elenă.

Romanii au fost primii care au folosit acest condiment înţepător pentru a da o aromă prăjiturilor pe care le mâncau după masă, uşurându-le digestia.

Anasonul este răspândit în forma sa sălbatică în Orientul Mijlociu, dar poate fi cultivat în orice climat cald-temperat.

Anasonul dă o aromă tradiţională dulciurilor şi bomboanelor; este apreciat atât de adulţi, cât şi de copii pentru gustul lui delicat.

Uleiul este extras şi folosit ca aromă pentru mai multe băuturi alcoolice, cum ar fi pernod, pastis şi ouzo. Frunzele proaspete au o aromă discretă şi sunt adăugate în mai multe feluri de mâncare picante, cum ar fi curry şi alte preparate din carne.

Ca majoritatea condimentelor, cel mai bine e să fie cumpărat întreg, pentru că aroma se pierde prin măcinare.

Anasonul