Actiunea antiinfectioasa, unul dintre beneficiile consumului moderat de vin

Profesorul Masquelier a demonstrat actiunea antiinfectioasa a vinului ca urmare a cercetarilor efectuate.

Actiunea bactericida

Daca se introduc zece milioane de colibacili într-o jumatate de litru de vin rosu, peste o jumatate de ora nu se mai gaseste în acest amestec nici un germene viu. Diverse experiente au aratat ca acest rezultat nu se datoreaza, cum s-ar putea crede, pH-ului din vin, si nici prezentei alcoolului. Adevarata putere bactericida apartine de fapt antocienilor (polifenoli) si acidului cinamic din vin.

Luând în considerare diferite componente ale vinului, se poate afirma ca spectrul actiunii bactericide a vinului este destul de larg: el acopera deopotriva germenii gram (-) (salmonela, shigela, colibacili, proteus), cât si germenii gram (+) (stafilococi, streptococi, pneumococi).

Un studiu recent al profesorului Weisse (BMJ, 1995) a masurat efectul antibacterian al vinului în raport cu alcoolul si cu alte produse antibacteriene precum bismutul. Concluziile sale le întaresc pe cele la care ajunsese deja profesorul Masquelier (Bulletin de l’OIV, 1992). Echipa profesorului Weisse a comparat pe diverse tulpini bacteriene (Escherichia, Salmonella enteriditis si Shigella sonneî) efectul vinului rosu si al vinului alb ca agent bacterian comparativ cu o solutie de bismut, cu o solutie de alcool si cu apa distilata. Rezultatele arata ca vinul rosu si vinul alb au, asupra tulpinilor bacteriene studiate, un efect antibacterian mai rapid decât bismutul.

Cât despre solutia de alcool, ea nu are mai mult efect antibacterian decât solutia de apa sterila. In plus, acest studiu a aratat ca, la o concentratie polifenolica egala, vinul alb reduce mai rapid numarul de colonii bacteriene decât vinul rosu. Cele doua tipuri de vin au totusi un efect mai puternic decât bismutul.

Concluziile acestui studiu sunt interesante fiindca ele demonstreaza limpede ca efectul antibacterian observat la vin nu se datoreaza alcoolului pe care-l contine. Aceste proprietati sunt în realitate imputabile compusilor polifenolici care sunt eliberati la fermentatie. De aici, întelegem mai bine unele practici ancorate în traditia gastronomica, precum cea care recomanda sa se bea vin alb când se manânca scoici, si în special stridii. Este în fapt cel mai bun mijloc de a preveni o eventuala infectie intestinala.

Aceasta actiune bactericida a vinului trebuie considerata mai degraba într-o perspectiva preventiva. Ar fi complet neserios sa tratam o infectie severa doar cu ajutorul vinului rosu. In schimb, s-a dovedit ca o cantitate de vin, chiar slaba, într-o apa poluata provenita dintr-o zona endemica tropicala poate avea un efect profilactic demn de luat în seama. Diluând o apa poluata cu 50% vin rosu, aceasta devine potabila fara pericol.

Mai trebuie precizat ca fierul pe care-l contin unele vinuri în cantitate mare (e cazul vinului de Medoc), combinat cu un aport natural de vitamina C, poate contribui la întarirea sistemului imunitar si poate sprijini o lupta mai eficienta împotriva infectiilor.

Actiunea antivirala

Plantele nu au sistem imunitar, dar ele au sisteme de aparare împotriva agresiunilor virale, acesta este cazul vitei-de-vie.

Experiente facute în laborator au aratat ca vinul rosu, chiar diluat, distruge virusul poliomielitei. Cu concentratii de câteva miligrame de tanin sau de oligomeri procianidolici se obtin aceleasi efecte. Rezultate identice au fost obtinute cu alte virusuri, precum coxsackie si herpes.

Studiile au aratat ca aceasta actiune s-ar face prin fixarea taninului care blocheaza situl proteic viral necesar patrunderii virusului în celula de infectat. Aceasta actiune antivirala a vinului a primit o confirmare la om: nefumatorii bautori de vin fac mai putine gripe decât nefumatorii abstinenti. Vinul are asadar un efect preventiv asupra riscurilor de gripa. Observatiile de la Medicina muncii arata ca persoanele care beau vin (cu masura) sunt mai rezistente la bolile infectioase decât abstinentii.

Actiunea anticarie

Caria, se stie, este o maladie infectioasa: este vorba de streptococul mutans care, transformând zaharurile, favorizeaza aparitia plachetei dentare. Aceasta, evoluând, da nastere cariei.
Procianidolii din vin, fixându-se pe bacterii si perturbându-le functiile, împiedica formarea plachetei dentare.