Totul despre piersici

Sănătatea nu are gustul amar al medicamentelor, nici mirosul de chimicale sau de spital şi, în nici un caz, nu poate fi asociată cu lipsa de bucurie.

De fapt, sănătatea are – cel mai probabil – un gust dulce, un parfum asemănător cu cel al miezului de vară şi nu te saturi de ea niciodată.

Cu alte cuvinte, sănătatea se aseamănă uimitor de bine cu delicioasa şi suculenta piersică.

Lucru care nu este de mirare, câtă vreme acest minunat fruct al verii tămăduieşte zeci de boli şi previne alte câteva sute.

De aceea, ne-am propus în cele ce urmează să cunoaştem mai bine calităţile vindecătoare ale acestui binecuvântat elixir al verii.

Piersicile au fost aclimatizate şi cultivate cu cel puţin cinci milenii în urmă în China.

Gustul şi aroma lor a produs o asemenea fascinaţie asupra oamenilor, încât, pornind din îndepărtata ţară asiatică, fructele zemoase şi pârguite au început treptat, de-a lungul secolelor şi mileniilor, să cucerească lumea.

Mai întâi au poposit în Persia (teritoriul actualului Iran), perşii fiind cei care au adus la perfecţiune arta cultivării lor, iar de acolo au ajuns în întreaga Europă şi mai de­parte, pe toate continentele cu climă temperată.

Numele de piersici vine de la Persia, patria lor de adopţie, de unde s-au răspândit. Ele sunt fructele unui arbore care atinge, la maturi­tate, 4-10 metri înălţime, cu frunze lunguieţe, de un verde deschis, şi care se coc începând cu mijlocul lui iunie şi până în septembrie.

La noi, până acum cincizeci de ani, erau cultivate soiuri relativ sălbatice de piersici, pe care le mai găsim şi acum în sudul ţării: cu fructe foarte mici ca dimensiuni, de o culoare roşu-închis, dulci, şi care se coc de la începutul lui iulie şi până în toamnă.

Acum 50 de ani s-au extins şi livezile cu piersici altoite, cel mai popu­lar soi de la noi fiind cel de Medgidia – cu piersici mari, cu coaja ceva mai groasă, ex­trem de suculente, parfu­mate şi dulci.

Dar indiferent de so­iul lor, piersicile au pro­prietăţi medicinale nebănuit de puter­nice, de care putem beneficia din plin, cu o con­diţie: să ştim cum să le administrăm.

Mod de administrare

De la bun început, trebuie spus că anumite substanţe vindecătoare, cum ar fi pigmenţii care dau piersicilor nuanţele de la portocaliu până la roşu-închis şi care au, totodată, şi un efect puternic antioxidant, se găsesc exclusiv în fructele proaspete, nu şi în cele preparate termic, la temperaturi mai mari de 60 de grade Celsius.

Apoi, vitaminele şi polifenolii care fac din piersici o veritabilă armă anti-cancer se află în cantităţi suficiente doar în piersicile coapte natural, nu şi în cele coapte forţat în lăzi, eventual sub influenţa chimicalelor ce grăbesc maturizarea fructului.

Ca atare, pentru a obţine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, coapte natural, care se disting prin gustul dulce, coacerea uniformă şi parfumul foarte puternic.

Cum se administrează mai exact piersicile, pentru a obţine rezultate terapeutice, vom vedea în con­tinuare.

Piersicile în consum

Doza minimă pentru a obţine beneficii de pe urma administrării acestor fructe este de 350 de grame pe zi. De altfel, aceasta este şi porţia zilnică minimă recomandată de nutriţionişti, fie că este vorba de piersici, caise sau prune.

Deja, în această doză, fruc­tele încep să aibă efectele scontate de prevenire a boli­lor. Pentru a vindeca, însă, anumite afecţiuni, este necesar să mărim mult doza şi să stabilim un anumit interval de timp de administrare.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cură, despre care vom vorbi în continuare.

Cura cu piersici

Zilnic se consumă jumătate de kilogram – un kilogram de piersici, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor princi­pale.

Se mănâncă fructele bine spă­late, din care s-au îndepărtat toate părţile stricate sau intrate în fermen­taţie (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale).

O cură cu piersici durează minimum 14 zile şi maxi­mum 1 lună şi jumătate, iar momen­tul în care o ţinem este bine să fie corelat cu cel în care se maturizează pier­sicile din livezile noastre, care pot fi coapte natural şi livrate fără să apu­ce să se strice.

Nectarul proaspăt de piersici

Se obţine din trei piersici de mărime medie, care se spală foarte bine şi cărora li se înde­părtează sâmburii, dar NU şi coaja, apoi se taie felii. Feliile de piersici se pun într-un mixer (blender) împreună cu jumătate de cană de apă şi 3-4 linguriţe de miere.

Se mixează toate com­ponentele vreme de 1-2 mi­nute, iar sucul astfel obţinut se consumă cât mai proaspăt, într-o singură repriză.

Are un gust minunat, conţine practic toate mineralele şi antioxidanţii din piersică într-o formă extrem de uşor de asimilat de către organism.

În plus, aduce un aport consistent de apă, important – mai ales pe timpul verii – pentru menţinerea sănătăţii rini­chilor şi pentru detoxifierea organismului.

Piersicile şi obezitatea

Aceste fructe sunt cea mai delicioasă armă contra kilogramelor în plus. Deşi sunt suculente, cu un gust dulce foarte plăcut, piersicile nu îngraşă, ci din contră, sunt un drenor şi detoxifiant fantastic, care reduce prompt masa corporală.

Aceasta, deoarece stimulează tranzitul intestinal, favorizează eliminarea surplusului de apă din organism, iar datorită fibrelor pe care le conţin, prelungesc senzaţia de saţietate.

Dacă doriţi să slăbiţi, aşadar, consumaţi cât de multe piersici puteţi, înainte de fiecare masă. Ele sunt sărace în calorii, bo­gate în vitamine şi alţi nutrienţi cu efect întineritor, ajutându-vă să slăbiţi frumos şi sănătos.

Încercaţi o cură de patru săptămâni, timp în care veţi consuma câte două piersici înainte de masă. Rezultatele vă vor sur­prin­de extrem de plăcut!

Piersicile şi cancerul

Pigmenţii care dau minunata culoare portocalie-roşiatică piersi­cilor sunt printre cele mai puter­nice sub­stanţe naturale antican­cerigene cunoscute.

Ca atare, aceste fructe sunt eficiente atât pen­tru prevenirea, cât şi ca adju­vant contra bolii canceroase. Cele mai puternice efecte s-au observat contra următoarelor tipuri de can­cer:

* Cancer la prostată – lico­penul şi antocianii din piersici s-au dovedit nişte agenţi antitumorali foarte activi în cancerul cu această localizare.

Cancer de colon – pectina, o fibră alimentară solubilă, conţinută de piersicile proaspete, este unul din cei mai buni agenţi profilactici pentru cancerul de colon. De asemenea, antioxidanţii din piersici inhibă dezvoltarea tumorilor din colon.

Cancer pulmonar – complexul de nutrienţi format din vitamina C naturală, complexul de vitamine B şi pigmenţii din piersici sunt un excelent agent de prevenire pentru tumorile pulmonare.

Mai mult, odată declanşată această formă de cancer, acest complex de substanţe îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi reduce ritmul de evoluţie al bolii.

Cancer la sân şi de col uterin – polifenolii pre­zenţi în coaja piersicilor sunt un extraordinar regla­tor hormonal pentru femei. Ei încetinesc ritmul de evo­luţie al cancerelor cu determinare hormonală, atât prin reglaj endocrin, cât şi prin efecte antitumorale directe.

Piersicile şi bolile de rinichi

Cu conţinutul lor ridicat de apă, bogate în săruri de potasiu, cu efect diuretic, şi în substanţe antiseptice (conţinute mai ales în coajă şi chiar în puful care înve­leşte coaja), piersicile sunt alimentul-medicament ideal pentru prevenirea şi tratarea bolilor renale.

Cura cu piersici se recomandă contra nefritelor, pielitelor, cisti­telor, unde fructele au un dublu efect: combat direct microorganismele infecţioase şi, foarte important, pro­voacă o reacţie alcalină în interiorul organismului, contribuind la alcalinizarea urinei.

Or, antibioticele de sinteză, dar şi substanţele antibacteriene naturale (cum ar fi strugurii-ursului, frunzele de afin, frunzele de merişor etc.) devin active, putându-şi exercita acţiunea antiinfecţioasă doar atunci când pH-ul urinei este alca­lin.

Aşadar, în timpul tratamentelor contra infecţiilor reno-urinare, consumaţi măcar jumătate de kilogram de piersici pe zi, dar evitaţi în schimb carnea, produsele con­servate, proteinele în exces, zahărul şi dulciurile.

Persoanele cu predispoziţie spre calculi renali (mai ales uraţi) vor consuma nectarul proaspăt de piersici, câte un litru pe zi. Este un excelent diuretic şi – se pare – dizolvă calculii de mici dimensiuni.

TRATAMENTE INTERNE

Colesterol şi trigliceride mărite – se ţin cure de minimum 4 săptămâni, timp în care se consumă jumătate de kilogram – un kilogram de piersici pe zi.

Fi­brele alimentare din compoziţia piersicilor împiedică în bună măsură asimilarea grăsimilor saturate, în timp ce aportul masiv de vitamina A din aceste fructe pre­vine oxidarea colesterolului rău (LDL) şi depunerea sa pe pereţii vaselor de sânge.

Boala coronariană şi infarctul miocardic – pigmenţii din piersici, dar şi alte substanţe active, cum ar fi vitaminele A şi C, potasiul etc. protejează inima şi vasele de sânge, prevenind aceste afecţiuni.

Un studiu din 2007, făcut în Germania, demonstrează că aceşti antioxidanţi împiedică oxidarea colesterolului şi depu­nerea sa pe arterele coronare, micşorând astfel riscul de infarct.

Oboseală oculară, scăderea acuităţii vi­zuale – se consumă piersici proaspete, câte 500 de grame pe zi, în cure de măcar şase săptămâni.

Pigmenţii din coaja piersicilor ajută la menţinerea acuităţii vizua­le, protejând – se pare – ochii şi de o sumedenie de alte neplăceri, cum ar fi degenerescenţa maculară, cataracta sau glaucomul.

Se recomandă piersicile cu coaja cât mai închisă la culoare, care sunt mai bogate în sub­stan­ţe care protejează ochii.

Gută – se consumă câte un kilogram de piersici proaspete zilnic, pe o perioadă de minimum 21 de zile. Este o cură simplă, dar care are efecte revoluţionare în organism: substanţele depurative din miezul şi coaja piersicilor mobilizează puternic sărurile acidului uric din ţesuturi şi ajută la eliminarea lor prin urină şi fecale.

În plus, prin efectul său antiinflamator, cura cu caise ajută la rărirea, până la eliminare, a crizelor de gută, la redobândirea aspectului normal şi a mobilităţii articu­laţiilor afectate.

Parfumate şi dulci – o plăcere sa ţii cură

Constipaţie – datorită conţinutului ridicat de celuloză şi de pectină al piersicilor, acestea sunt foarte des folosite ca laxativ, în proble­mele de tranzit intes­tinal.

Celu­loza şi pectina sunt fibre ali­mentare, adică substanţe co­mestibile nedigerabile, care acţio­nează la nivelul intes­tinu­lui gros ca un piston, împin­gând din acesta toate re­zi­duurile.

Apoi, sorbito­lul, un zahăr natural con­ţinut de piersici, îi conferă proprietăţi laxative suplimentare. Se face un tratament de două săptămâni, în timpul căruia se con­sumă în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, câte 500-800 de grame de piersici şi, suplimentar, un litru de apă.

Adjuvant în litiază biliară – în medicina populară din Orientul Mijlociu, dar şi din zona sudică europeană, un leac foarte des utilizat contra micro­litiazei şi a litiazei biliare este consumul de piersici.

În fiecare dimineaţă, înainte de a mânca orice altceva, se administrează câte trei linguri de ulei de măsline sau de susan, apoi se aşteaptă o oră înainte de a mânca altceva.

Pe parcursul zilei, se consumă câte zece pier­sici proaspete, dulci-acrişoare, care au efect co­le­retic (ajută la evacuarea bilei din colecist) şi di­zolvă calculii biliari.

Tabagism – se recomandă consumul zilnic de piersici, minimum 600 de grame pe zi, pentru preve­nirea şi combaterea efectelor nocive ale fumatului.

Foarte bogate în vitamina A şi C, dar şi în polifenoli, piersicile sunt un excelent antidot contra otrăvurilor conţinute de ţigări.

Ele reduc deopotrivă senzaţia de dependenţă (se pare că anumite substanţe din piersici stimulează aceiaşi receptori-ţintă ca şi nicotina) şi, în acelaşi timp, ajută la detoxifierea de metalele grele, gudroanele şi alte substanţe nocive din fumul de ţigară.

Cura cu piersici este în mod excepţional recomandată femeilor care au fost fumătoare şi care se pregătesc să devină mame şi au nevoie de o detoxifiere rapidă.

Febră, boli infecţioase însoţite de febră – sucurile proaspete de piersici (obţinute prin simpla mixare) constituie un adevărat tonic natural atunci când sunt folosite de către bolnavii cu febră ridicată sau cu manifestări inflamatorii (inclusiv la nivel cutanat).

Su­cul de piersici, amestecat cu puţină miere şi, eventual, cu o tulpină proaspătă de mentă, este foarte răcoritor pentru cei care au febră mare, fiind şi un suport pentru sistemul cardiovascular, extrem de solicitat atunci când temperatura corpului creşte peste 38,5 grade Celsius.

Îmbătrânirea prematură – în China antică, piersicile erau deopotrivă simbolul tinereţii veşnice şi al regalităţii. Maeştrii taoişti considerau piersicul po­mul fructifer cu cea mai puternică energie (Qi). Mugu­rii şi florile sale atingeau forţa maximă primăvara, în timp ce fructele erau creditate cu un nivel de Qi foarte ridicat, cu efecte reîntineritoare.

Străvechile credinţe chinezeşti au fost obiectivate de mai multe studii făcute în Statele Unite ale Americii, care indică miezul acestor fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pen­tru stoparea şi chiar “inversarea” proceselor de îmbă­trânire.

Piersicile proaspete ajută la menţinerea sănătăţii sistemului nervos, protejând, în special, memoria.

Apoi, ele ajută la menţinerea sănătăţii sistemului digestiv şi a vaselor de sânge, precum şi a tonusului muscular. Pe timpul sezonului, se ţin tratamente de până la patru săptămâni, timp în care se consumă minimum jumătate de kilogram de piersici pe zi.

Vitamina C – o doză de doar 800 de grame de piersici asigură aproximativ 75% din necesarul de vita­mina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din această vitamină vor consuma câte un kilogram de piersici, minimum, vreme de două săptămâni.

Această “supradoză” de vitamina C este extrem de favorabilă în afecţiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respi­ratorii, afecţiunile însoţite de febră şi de inflamaţie, în general.

Vitamina A – după fructul de cătină, care este campionul absolut, caisele şi piersicile conţin cea mai mare cantitate de vitamina A (de fapt, provitamina A, pe care organismul o transformă în vitamina A, prin procesele de digestie).

Un singur fruct ne furnizează aproape 20% din necesarul zilnic de vitamina A al unui adult, vitamină necesară pentru menţinerea în bună sta­re a sistemului imunitar şi nervos, dar şi pentru echili­brul endocrin.

APLICAŢII EXTERNE

Acnee – pe timpul verii, când pielea este mai expusă la erupţiile acneice, din cauza transpiraţiei şi a prafului, se curăţă, înainte de duş, zonele sensibile la apariţia acestei afecţiuni cu ajutorul pulpei de piersică sau nectarină.

Pielea se va şterge în mai multe rânduri cu pulpa fructului, apoi se va lăsa să se usuce timp de 5-10 minute, după care se va clăti cu apă călduţă. Su­pli­mentar, se vor consuma piersici proaspete, câte o jumătate de kilogram pe zi, pentru efectul laxativ şi depurativ.

Arsuri solare – se zdrobesc bine, cu ajutorul mixerului electric, 2-3 piersici fără sâmburi, şi un cas­travete. Sucul rezultat va fi aplicat pe arsurile provo­cate de expu­nerea la soare. Acest remediu va acţiona eficient, calmând inflamaţia şi usturimea, vindecând mai rapid epiderma afectată.

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu piersici

Piersicile proaspete sunt, în general, bine tolerate de organism, însă puful de la suprafaţa cojii, care conţine substanţe cu rol de apărare, poate declanşa re­ac­ţii alergice. De aceea, se vor administra cu precauţie, în cantităţi mici la început.

Precauţia este valabilă şi pentru cazurile de colită de fermentaţie, diaree acută sau cronică, gastrită hiperacidă, pentru a nu accentua aceste tulburări digestive.

Persoanele alergice la piersici vor putea consuma nectarinele, care au un potenţial aler­gic mult mai redus, fiind foarte bine tolerate de sistemul digestiv.

FRUMUSEŢE

Tenul gras, seboreic – se spală o piersică sau o nectarină bine coaptă, se taie în două, se scoate sâmburele şi se masează cu pulpa fructului tenul curăţat în prealabil cu puţină apă călduţă.

Se repetă această operaţiune în fiecare zi, ceea ce va face ca tenul să devină mai curat, mai strălucitor şi pielea mai elastică.

NECTARINELE – fructul antialergic ideal

“Surioarele” piersicilor, nectarinele

Cele două fructe, adică nectarinele şi piersicile, sunt aceeaşi specie, denumirea lor ştiinţifică fiind Prunus persica. Aşadar, nectarina conţine aceiaşi nutrienţi şi are majoritatea proprietăţilor terapeu­tice identice cu piersica.

Principala diferenţă între cele două fructe este coaja, care este netedă la nectarine. Acestea sunt mai sărace în aromă decât piersicile, dar, în schimb, sunt excelent tolerate de sistemul digestiv şi, în plus, nu produc reacţii alergice.

Mai mult decât atât, nectarinele sunt un foarte puternic antialergic, atunci când sunt admi­nistrate intern. De ce? În primul rând, datorită conţinutului ridicat de vitamina C naturală, care reduce severitatea reacţiilor şi ajută organismul să facă faţă proceselor alergice.

Apoi, nectarinele pot fi administrate în doze mari (până la 2 kilograme pe zi, la un adult) fără a produce tulburări diges­tive, cu condiţia să fie sănătoase şi bine coapte. În doze atât de ridicate, polifenolii şi flavonoidele din nectarine ajută la reglarea reacţiilor sistemului imunitar, acţionând chiar la nivelul cauzei aler­giilor şi eliminând-o.

Aşadar, curele cu nectarine sunt în mod special recomandate persoanelor cu alergie (cutanată, respiratorie, digestivă etc.), ajutând atât la prevenirea, cât şi la tratarea acestei afecţiuni.

Articol preluat de aici.