Totul despre ciuperci

Există aproape 200.000 de specii de ciuperci, din care doar câteva mii sunt co­mestibile. Unele dintre aceste specii, întâlnite în pădurile tropicale, au proprietatea de a fi fosforescente, luminând în mod straniu pădurile în timpul nopţilor de vară, ceea ce ie-a atras şi epitetul de diaboli­ce.

Ciupercile sunt numite adesea şi carne vegetală făcând parte în mod obligatoriu din dietele vegetarienilor. Unele specii sunt foarte bogate în proteine, având până la 30 g pro­teine la 100g, mai mult chiar decât carnea care conţine 15- 25 g protei­ne la 100 g. Ciupercile mai conţin în cantitate mare magneziu, sodiu, mangan, cobalt, fosfor, siliciu.

Ciupercile conţin stimulenţi organici şi cerebrali, minerale şi multe vitamine: 17 mg Vita­mina C, 0,66 mg Vitamina 0,05 mg Vitamina B1, 0,40 mg vitamina A, 0,10 mg vitamina la 100 g.

Nicoretele de primăvară – Calocybe gamboasa – este recomandat celor care suferă de diabet. Buretele de iască reduce şi opreşte sângerările dacă este aplicat pe răni. Bu­retele de rouă – Marasmius oseades – fortifică organismul dacă este consumat crud, iar Fomes Officinalis este o ciupercă recomandată celor care suferă de plămâni şi mai ales tuberculoşilor, pentru înlăturarea transpiraţiilor nocturne.

Datorită compoziţiei lor chimice, ciupercile sunt folosite în tratamen­tul stărilor de oboseală cronică, în demineralizări, şi în ultimii ani, tot mai mult în tratamentele care previn, vindecă sau ameliorează cancerul.

Preparatele orientale, chinezeşti şi japoneze sunt renumite în acest sens şi au ajuns şi pe piaţa românească.

Cele mai cunoscute sunt cele obţinute din ciupercile ganoderma, reishi, maitake, shiitake, cordyceps. Aceste preparate sporesc vitalitatea, asigură longevi­tatea, au rol de a creşte imunitatea.

Nu consumaţi ciuperci de pădure decât dacă sunteţi siguri că sunt co­mestibile.

Legendele că argintul se înnegreşte la contactul cu o ciupercă otrăvitoare sau că melcii nu se ating de ciupercile otrăvitoare, sunt false.

Unele ciuperci otrăvitoare acţionează abia după 12-36 ore de la ingerare, de aceea în cazul unor reacţii suspec­te, apelaţi cât mai repede la medic

. Laptele şi saramura băute, frecţiile cu oţet nu sunt suficiente pentru salva­rea vieţii în cazul intogcatiilor grave.

Unele ciuperci, de exemplu bureţii iuţi, iuţarii, au un gust amărui, mai ales dacă sunt mai bătrâne. Acesta poate fi eliminat dacă înainte de gătire ciu­percile se ţin în apă rece în care s-a pus şi puţin oţet de mere sau zeamă de lămâie.

Dacă ciupercile se ţin mai multe ore în apă, este bine ca apa să se schimbe de mai multe ori. Inainte de gătire, ciupercile se scurg şi se storc bine de apa în care au stat.