Parfum de whisky

Numeroase tipuri de whisky-uri scoţiene prezintă un parfum caracteristic de flori în care se distinge aroma de iarbă-neagră, planta rustică tipică acestei regiuni, deşi în limba florilor aceasta este sim­bolul singurătăţii. Acest arbust simplu acoperă întinderi vaste din Scoţia şi Speyside şi, în perioada înfloririi, pic­tează peisajul datorită culorilor lui de­licate.

Deşi în insulele britanice cresc numeroase varietăţi, cea mai răspândită este Calluna vulgaris, mai bine cunos­cută (şi mai corect) drept bărăgan, de unde şi termenul bărăgane. Iarba-neagră este aceea care pare să dezvolte spe­cificele note florale, uşoare şi delicate, ale unor whisky-uri scoţiene, deşi este destul de dificil să se verifice modul de transmitere.

După unii, acest gust apare în whisky-urile realizate cu malţ uscat cu afumătură de turbă, conţinând o mare cantitate de iarbă-neagră. Conform altor ipoteze, aroma ar veni în schimb din procesele uşoare de ridicare a apei în faza distilării sau din folosirea apei care a trecut prin zone cu arbuşti în floare.

De asemenea, apropierea de mare este un factor determinant pentru calitatea unor băuturi alcoolice tari care lasă un parfum de alge, apă de mare, afumătură şi briză marină, dar şi de iod, sare şi fenol: toate aromele sunt puternice şi bine contura­te. Whisky-urile de pe coastă şi din insu­lele scoţiene sunt cele considerate adesea dificile.

Dezvoltarea acestor caracteris­tici este datorată unor factori numeroşi: folosirea turbei formate în zonele costie­re, în compoziţia căreia intră şi algele, pre­cum şi maturarea în depozite expuse la briza de mare şi uneori spălate de valuri.

Vântul poate transporta în interiorul dis­tileriei minuscule particule de apă marină care se impregnează în lemnul butoaie­lor şi transmit astfel parfumul lor băuturii.