Meşterii berari

 Meşterii berari

Artizanul excelenţei în procedurile de preparare a berii a fost întot­deauna meşterul berar, deţinător al unor secrete indispensabile în vederea obţinerii unui produs particular şi unic. în era civilizaţiilor sumeriană şi egipteană, această profesie îmbrăca valenţe de-a dreptul mistice, dat fiind consumul extins de bere în cadrul cere­moniilor religioase.

Odată cu înmulţirea fabricilor producătoare de bere, figura bera­rului a căpătat o nouă conotaţie profesională: este vorba de o meserie care cunoaşte o adevărată înflorire a adepţilor ei, de vreme ce la Hamburg, încă din 1376, numărul meşterilor berari se ridica la 457.

Inainte ca băutura să fie fabricată între zidurile casei (sarcină re­zervată pe de-a întregul femeilor: este suficient să ne gândim că, până în secolul XVI, dintre obiectele de zestre ale viitoarei soţii nu puteau lipsi ustensilele pentru producerea berii) sau în interiorul unei mănăstiri, rolul meşterului berar a rămas unul de neînlocuit, raportul dintre producător şi produs menţinându-se extrem de strâns.

Abia în secolul XIX, atunci când procedeul pasteurizării a permis producţia industrială a berii pe scară largă, imaginea meşterului berar a început să înregistreze o scădere de însemnătate. Dar nu pentru mult timp, deoarece, într-un context de concurenţă acerbă, geniul şi intuiţia individului au furnizat acel element apt de a conferi distincţie şi a decreta succesul unei beri în raport cu altele.

Drept urmare, identificarea unei anumite beri cu creatorul ei a revalorizat în mod hotărâtor figura meşterului berar, într-o asemenea măsură, încât multe mărci celebre precum Coors, Peroni si Wuhrer si-au luat denumirile de la numele acestora.