Ghimbirul

Ghimbirului i se mai spune ghimber sau ginger si se pare ca numele lui vine din limba sanscrita. A fost folosit drept condiment din cele mai vechi timpuri. Îl cunosteau vechii greci, care-l numeau zingiberi, dar a fost des folosit si în bucataria romanilor.

De fapt, acestia din urma l-au luat cu ei în toate regiunile stapânite si sunt astfel cei care au raspândit ghimbirul în întreaga Europa, dupa ce a fost adus din Asia de catre arabi.

Tot arabii l-au dus în Estul Africii, în timp ce în Vestul continentului negru a ajuns gratie portughezilor care cautau înversunati, prin sec. al XIII-lea, drumuri spre Orient.

Spaniolii l-au dus în Lumea Noua si in Indiile de Vest. El a început sa fie cultivat înca din sec. al XV-lea si în Mexic si Jamaica, ajungând la acea data sa fie, dupa piper, cel mai raspândit condiment folosit în alimentatie.

În tara noastra, ghimbirul a fost mult folosit în bucataria domnitorului Constantin Brâncoveanu, alaturi de multe alte mirodenii exotice. I se spunea, dupa cum atesta cronicile, gingembre.

Astazi, rizomii de ghimbir se pot gasi la orice supermarket si tot mai multi sunt cei care se intereseaza de calitatile acestui condiment.