Despre Sumac
PrinteazaIn medicina tradiţională chineză, se consideră că-gustul acru aduce pace corpului, el fiind asociat cu ficatul, organ considerat un centru al emoţiilor.
Bucătăria românească are doar câteva ingrediente care aduc în atenţie gustul acru şi niciunul nu este condiment, în schimb, în bucătăria din Orientul Mijlociu, un praf roşiatic, provenit din fructele arbustului Rhus coraria, dă un gust foarte apropiat de al lămâii salatelor, supelor şi cărnii.
In limba aramaică, o limbă moartă vorbită în Antichitate în Orientul Apropiat, sum- maq însemna roşu închis. Fructele arbuştilor înalţi de până la 10 metri încep să fie culese vara, când devin de un purpuriu intens. Din 10000 de arbuşti, se obţin aproximativ 800 kg fructe care vor fi uscate.
Sumacul adaugă savoare pastei de năut (humus) şi salatelor pregătite în bucătăria arabă, dă culoare orezului şi kebabului preparate în Iran, Turcia sau Iordania. Poate fi presărat pe cartofi, fasole ori sfeclă sau intră în componenţa marinatelor pentru carne, sosurilor şi iaurturilor.
Acum mai bine de 2000 de ani, medicul, farmacologul şi botanistul grec Dioscoride a concluzionat că sumacul ar fi un bun diuretic şi ar combate flatulenţa, dacă este presărat pe bucate. Ca oricărui alt condiment, sumacului i s-au cercetat şi în zilele noastre beneficiile, adăugându-se următoarele concluzii:
- are proprietăţi antimicrobiene şi antioxidante;
- consumul acestor seminţe are efect hipoglicemiant, previne apariţia diabetului şi obezităţii.
Sumacul este întrebuinţat şi în industrie, întrucât ajută la tăbăcirea pieilor fine, de Cordoba, regiune în care sumacul creşte printre măslini.
Incoming search terms:
- sumac proprietati