Cura cu verdeţuri de primăvară

Printeaza

Cura cu verdeţuri de primăvarăPrin com­poziţia lor bogată în fibre vegetale, vita­mine, en­zime, minerale şi principii fito­te­ra­peu­tice, verde­ţu­rile de primăvară sunt necesare şi ce­rute de orga­nism, pentru a-şi regăsi ener­­gia pierdută în perioada de iarnă. Folosiţi-le acum, cât sunt proaspete, înainte de-a înflori.

Urzica
(Urtica Dioica)

Există două soiuri: urzică ma­re, cea care este comercia­li­zată în ge­neral prin trustul Pla­far, şi urzică mică, cea care se fo­lo­seşte în ali­men­taţie primăvara şi ser­veşte la “pri­me­ni­rea sângelui”, după expre­sia popu­la­ră. Ambele soiuri au aceleaşi în­trebuinţări în medici­na tradiţională, dar urzica mică este ceva mai ac­tivă şi urzică pielea mai puternic de­cât cealaltă.

Compoziţie: urzica con­ţine pro­teine formate dintr-un mare număr de aminoacizi esenţiali, glu­cide, ami­ne, steroli, clo­ro­filine, hormoni vege­tali, enzime, his­ta­mină, acid formic, vitaminele A, B1, B2, C şi K, B-caroten, ta­ni­nuri, săruri minerale etc.

Utilizări:

Salate: urzicile foarte tinere se pot utiliza şi sub formă de salată, asociate cu păpădie sau lăptuci, cu puţin ulei şi lămâie.

Suc de frunze proas­pete: 2-3 linguri pe zi ca diuretic în boli de ri­nichi şi vezică, în hemoroizi, he­moptizii, epis­taxis. Extractele de urzică antrenează în circulaţie acidul uric din ţesuturi şi provoacă o elimi­nare renală abun­dentă a acestuia. Sucul de urzică poa­te fi adăugat la toate reţetele de su­curi prescrise per­soanelor anemice sau femeilor cu pierderi mari de sânge menstrual.

Consumul de urzică previne for­marea tumo­rilor maligne, în special a cancerului gastric. Este in­dicat în gastritele cauzate de abu­zul de tutun şi cafea.

În diabetul zaharat se pot utiliza infuzia (5-10%), decoctul (3-10%) sau, cel mai eficient, un amestec în părţi ega­le de frunze de: ur­zici, nuc, dud, teci de fasole şi frunze de afin (us­cate), mă­cinate în râşniţa electrică şi administrate 1 linguriţă (5 g) de patru ori pe zi, sublin­gual (se sug 15 minute, apoi se înghit cu apă).

Seminţe de urzică: în Evul Mediu, seminţele de ur­zică au constituit un remediu apreciat în geriatrie, ca tonifiant şi reîntineritor. Mace­rând 7 zile 50 g se­minţe într-un litru de vin roşu, se obţine un bun fito­geriatric şi tonic general, ad­mi­nis­trat persoa­nelor în vârs­tă, câte o lingură îna­in­te de me­se.

Tonic metabolic şi mus­cular, recomandat ti­­ne­rilor şi sporti­vi­lor: 3 părţi frunze de urzică us­ca­te şi 7 părţi afine-fructe (măcinate), 1 lin­gu­ră amestec la 2 căni cu apă rece, se ma­ce­rează 24 de ore şi se ia 1/2 ceaşcă de 3 ori pe zi.

Lumbago, sciatică şi afecţiunile reu­matismale se tratează prin perie­rea cu urzici tinere a locurilor dure­roa­se timp de 2-3 zile. Se obţine o sen­zaţie plăcută de în­căl­zire locală. Pa­cientul nu are voie să vină în contact cu apa rece şi va alege să ră­mână în repaus, bine învelit.

Proprietăţi tonifiante asupra pă­rului: după spălare se clăteşte capul cu suc proaspăt sau cu decoct de urzici (5 linguri la 1 litru de apă).

Gargară cu suc proas­păt în amig­­dalite, gingi­vite, afte bucale.

Spanacul
(Spinacia Oleracea)

Este foarte bogat în săruri mine­rale (sodiu, cal­ciu, fos­for), dar şi în vita­minele A, E, B1, B2, B6, C, K. Este sărac în protide – 2%, glucide – 7%, lipide – 0,5% şi are valoare ener­getică foarte mică, 18 kcal/100 g.

Utilizări: consumat în diferite preparate în regimul alimentar al co­piilor, bătrânilor şi convalescen­ţilor.

Salată verde din frunze de spa­nac, suc de lămâie, puţin ulei şi sare după gust.

Suc de spanac, 1 pahar în fiecare dimineaţă, în depresii fizice şi ner­voa­se.

Extractul de spanac (100 ml suc proaspăt), în adaos cu 30 g polen apicol (pulbere), stimulează secreţia pancreatică.

Vin tonic: 750 ml vin roşu şi 200 ml suc de spa­nac. Se recomandă 1 lingură de trei ori pe zi înainte de mese.

Seminţele de spanac măcinate fin (100 g), în adaos cu miere (400 g), administrate o lingu­riţă de trei ori pe zi, au efect laxativ în constipaţie habi­tuală şi hemoroizi.

Alte indicaţii: ane­mie, astm bron­şic, car­diopatie is­che­mică, dia­bet zaharat, gripă, obezi­tate, menstruaţie abun­den­tă, hiperten­siune arte­ria­lă, palpi­taţii, atero­scle­roză, remine­rali­zant, vermi­fug etc.

Contraindicaţii: nu se recomandă consumul unor mari cantităţi de spa­nac în cazul persoanelor cu afec­ţiuni hepatice, reumatism, litia­ză renală, inflamaţii intestinale.

Ştevia

(Rumex Patienta)
Este bogată în săruri de cal­ciu, potasiu, fier, mag­neziu, vita­mina C, având aceleaşi in­dicaţii ca şi spa­nacul. Are acţiu­ne laxa­tivă prin aci­dul crisofanic.

Maceratul (24 ore) din 20-30 g frunze proaspete tocate, la un litru de apă, are efect diuretic, de­pu­ra­tiv şi laxativ. Cel mai frec­vent se prepară sub for­mă de ciorbe sau mâncăruri.

Untişorul
(Ficaria Ranunculoides)

Sunt utilizate frunzele, dar şi ră­dăcinile, pentru proprietăţile lor de a ameliora cir­cu­laţia venoa­să. Sunt in­dicate în tra­ta­mentul he­mo­­roi­zi­lor sau al va­ri­celor. Se pre­pară ca sa­late sau cior­­be. Se uti­li­zea­ză şi la de­co­rarea spaţiilor verzi, formând co­voare de ver­­dea­ţă la începutul primăverii.
Salata verde
(Lactuca Sativa)

Producţia de salată verde de cul­tură a crescut în ultimii 30 de ani într-un ritm uriaş, datorită pro­prie­tăţilor şi compoziţiei sale. Săracă în pro­tide şi substanţe grase (1-2%), este bogată în mine­rale: 5 mg so­diu, 150 mg po­tasiu, 15 mg calciu, 25 mg fos­for, 0,4 mg fier, vita­mine: A, B1, C – 50 mg, K şi E, şi mai ales în fi­bre ve­ge­tale, ca­­re pre­­vin can­ce­rul de colon.

Se consu­mă ca atare, sub formă de salate, în a­mes­tec cu alte legu­me cru­de, ulei, sare şi suc de lă­mâie.
Folosită abundent la masa de sea­ră, favorizează instalarea unui somn liniştit, combate consti­pa­ţia şi pro­­voa­­că evacuarea bo­lului ali­men­tar în di­mineaţa ur­mă­toare.
Maceratul (24 ore): 80 g frunze de salată tocate se pun într-un litru de apă. Are efect antiseptic, cal­mant, diu­retic. Se indică în in­flamaţii intes­ti­na­le, ne­frită, hiper­ex­ci­tabili­tate ner­voa­să şi se­xuală, psihoaste­nie.
Seminţele sunt indicate în gene­ral în afecţiuni res­piratorii, fiind calman­te ale tusei şi antiastmatice. Mă­ci­nate fin (100 g seminţe), în adaos cu 400 g miere, se admi­nis­trează 1 lingu­riţă pe zi, dimineaţa.
Loboda de grădină
(Atriplex Hortensis)
Principalii constituenţi sunt simi­lari cu cei ai spa­nacului. În gas­tro­nomie, frun­zele sale sunt utilizate în spe­cial pentru ciorbe. Are pro­prie­tăţi depurative, diuretice, remi­neralizan­te, vitamini­zan­te, fiind indicată în afecţiuni gine­co­logice, hepa­ti­ce şi rena­le. Se­­min­ţele au efect pur­gativ (1/2 lin­gu­riţă pul­bere de 2 ori pe zi). Spe­ciile colo­ra­te se uti­lizează şi ca plante deco­rative prin parcuri şi grădini.

Pătrunjelul
(Petroselinum Crispum)

Se foloseşte la aromatizarea dife­ri­telor mâncăruri, însă puţini sunt cei care ştiu că această plantă posedă vir­tuţi tera­peu­­tice importante în hiper­ten­siune, disme­noree, al­coolism, ta­ba­­gism, afecţiuni re­na­le şi into­xicaţii alimen­tare.
Frunzele şi rădăcina sunt bogate în săruri minerale: 20 mg sodiu, 60 mg potasiu, 145 mg calciu, 75 mg fos­for, 6 mg fier; vitamine: 730 mg A, 200 mg C, B1, B2, 3% proteine, 6% glucide (la 100 g pătrunjel).

Utilizări: se consumă în diver­se preparate culinare sau sa­late de crudităţi ca tonic, aperitiv şi sto­mahic.
În tumori maligne se admi­nis­­trea­ză 40 g frunze proaspete de pă­trun­jel, asociat cu regimul Osha­wa şi alte remedii.
Acţiune hipoten­si­vă, antiastmatică, diuretică: rădăcina mărunţită foarte bi­ne sau amestecul de frun­ze, rădă­cină şi seminţe, foarte bine măcinate, se administrează înainte de mese, o linguriţă sublingual, 7-10 minute.
Contra manifestărilor alcoolis­mu­lui sau tabagismului este indicat con­sumul a 20-30 g/zi de frunze de pă­trun­jel proaspete. În plus, face să dispară şi mirosul urât al gurii.
Emenagog: în caz de menstruaţii neregulate şi dure­roase. Sucul de plan­tă verde (100-150 g/zi) se ia cu câteva zile înainte de menstrua­ţie. Se pot adău­ga 20 g po­len apicol.
Efect afrodiziac: se admi­nis­trea­ză seminţele, 1 vârf de cuţit îna­inte de mese.
Extern:
Contra pistruilor se fac apli­caţii cu suc proaspăt de 2-3 ori pe zi, 20 de zile.
Dispariţia echimo­zelor: cataplas­me pe piele cu plantă tocată. Această metodă se poa­te aplica cu succes şi în purpura trombo­cito­pe­ni­că idiopatică, alături de alte remedii.
Leucoree: spălă­turi vaginale cu mace­rat (24 ore) din 30 g plantă mă­runţită la 100 ml apă.
Necesitatea respectării unei diete aflate în concor­danţă cu sezonul în care ne aflăm este o condiţie a sănă­tăţii. Curele de primăvară şi vară cu verdeţuri ne întăresc sistemul imu­ni­tar, menţin organismul sănătos, vi­guros şi puternic, în armonie cu na­tu­ra şi universul.
Articol preluat de aici.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Restaurante de Lux.